Omul trăiește cu speranța, cu visul. Iată și eu nu fac o excepție. Trăiesc cu speranța că vom depăși cu bine situația pandemică, iar viața de după COVID-19 va fi alta. Pandemia globală ne va demonstra că aparențele nu își vor avea locul în noua societate.
Va fi una în care banii și poziția socială nu vor mai conta atât de mult. Nu va mai conta cât costă telefonul mobil, marca hainelor și a încălțămintei. Simplu. Pentru că lumea întreagă după pierderile suferite își vor revizui din priorități. Mulți vor înțelege că telefonul a fost conceput pentru a facilita comunicarea cu cei dragi și nu pentru ca să faci din el un scop al vieții tale, dând bani mulți pe ultimul model doar pentru a fi la modă, știind că anul viitor vei fi etichetat ca ratat, fiindcă mobilul tău nu e trendy.
Ca și în cazul smartphon-ului, ai să ajungi la aceeași concluzie și cu mașina pe care o deții. Ai să înțelegi că e doar un mijloc de deplasare din punctul A până în punctul B și nicidecum o etalare a banilor, care de cele mai multe ori reprezintă credite din bancă și nicidecum suma venitului pe care îl ai de la locul de muncă.
După COVID-19 ai să apreciezi munca celor de la câmp, pe care până ieri îi numeai „țărani” cu note destul de evidente de zeflemea sau chiar batjocură. Când dă foamea în tine, vrei pâine, nu confort!
Această epidemie ne va demonstra că mai avem una, care persistă de zeci de ani și căreia nu îi dădeam nicio importanță – singurătatea.
Majoritatea locuitorilor marilor orașe ale lumii trăiesc singuri. Această boală este resimțită anume în aceste momente, când ești izolat. Îți vei da seama că job-ul tău nu ar fi trebuit să fie prioritar, dar partenerul de viață, familia. Vom înțelege importanța compromisului și în special iertarea.
COVID-19 s-ar putea să fie un cutremur din punct de vedere al valorilor. Vom aprecia mult mai mult lucrurile acelea mărunte pe care le-am omis la un moment dat. Ne vom întoarce la simplitate, ne vom mulțumi cu puținul pe care îl avem.
Și după cum scria cineva, „S-ar putea să însemne reașezarea în fruntea societăților a valorilor umane și spirituale, în detrimentul celor materiale. S-ar putea să arate (cum arată și istoria, de fapt) că bunului material mereu o să i se schimbe prețul și “moneda”: cândva s-a plătit cu slugărnicia, apoi s-a plătit cu sânge, apoi s-a plătit cu libertatea, apoi cu îndeletnicirea, acum se plătește cu creierul și cu viața personală. Cum și cu ce o să mai fie bunul material plătit de acum încolo? Ce parte din tine mai tranzacționezi în schimbul banilor? S-ar putea să demonstreze încă o dată că banul ar fi trebuit să fie un mijloc, nu un scop”.
Până atunci #stămacasă și ne protejăm pe noi, pe cei dragi, pe vecini… Profităm de timpul pe care îl avem și facem această introspecție ca să ne dăm seama unde am greșit și cum putem să corectăm acolo unde este posbil.
