Revenită la serviciu după o vacanță de două săptămâni, în care m-am detașat un pic de evenimentele ce s-au petrecut în Ungheni, în țară și peste hotare, cu scopul de a fi cât mai aproape fizic și emoțional de familia mea, m-am ciocnit iarăși de vești triste, de statistici sumbre.
Acestea sunt despre oameni care i-am pierdut, care au plecat într-o lume mai bună, cred eu, dar care au făcut-o într-un mod atât de tragic. Chiar în seara de duminică în municipiul Ungheni a decedat un om, tamponat de o mașină. Moarte care a stârnit numeroase comentarii. Că porțiunea unde s-a produs tragedia nu este iluminată, că șoferul ar fi avut viteză excesivă, că pietonul nu traversa regulamentar. Comentarii care sunt veridice și care ar trebui să pună mii de semne de întrebare atât șoferilor, cât și pietonilor și, în același timp, autorităților.
O altă informație cu conținut sfâșietor. De această dată ne este oferită de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne. Doar în 13 zile de la începutul acestui an în țară s-au produs 100 de incendii, în care au murit 15 persoane, inclusiv 2 copii, de 2 și 4 ani. Versiunea pompierilor de cele mai multe ori este inconștiența victimelor. Indiferent care ar fi cauza, imprudența în timpul fumatului, nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la montarea echipamentului electric și folosirea aparatelor de încălzire, au la bază toate – inconștiența noastră.
Capac la toate pun evenimentele din Iran care, pe lângă faptul că le vom resimți din punct de vedere economic, la moment le resimțim emoțional. O sută șaptezeci și șase de oameni morți în câteva secunde putem afirma fără a avea de-a face cu ceea ce se întâmpla acolo. Doar survolau spațiul aerian spre destinația care îi ducea spre oamenii dragi, spre ceea ce însemna pentru ei carieră sau orice altceva care însemna viața lor. Și toate acestea din cauza politicii.
Și totuși în noianul acesta de prea trist și prea tragic se mai găsesc și evenimente plăcute. Unul dintre ele este cel al JCI Ungheni. Tinerii antreprenori alături de mulți parteneri au reușit să aducă zâmbetul pe față la 80 de copii și la alți 3 le vor oferi un pat. Cât de bizar, cât de absurd nu ar fi, dar mai există în secolul XXI oameni care nu au unde și pe ce dormi. Un altul este cel de la Cetireni. Pentru prima dată în istoria acestui sat un grup
de copii împreună cu parohul din sat au mers cu colinda. Poate nu e nimic impresionant până aici. Impresionant e că oamenii i-au petrecut pe colindători cu lacrimi de fericire. E semn că ei sunt dornici de frumos, că mai au o coardă a sufletului sensibilă și care așteaptă să fie acordată la cât mai mult frumos.
Suntem abia la început de an și sper din tot sufletul că vom avea mai mult de bine decât de rău.
