Ziua Națională a Culturii a fost instituită în 2012 de Parlament, în semn de omagiu poetului Mihai Eminescu, care s-a născut pe 15 ianuarie. La aceeași dată este marcată Ziua Culturii Naţionale și în România.
Limba vorbită corect a unui popor determină sănătatea spirituală a acestuia. De aceea voi începe să elucidez unele aspecte ale problemei din realitatea R. Moldova, în raport cu cea din alte foste ”republici-surori”. În 2019 s-au împlinit trei decenii de când a fost adoptată legislația lingvistică, adică trei decenii de când limba română a început să iasă din anonimat și să facă primii pași în sfera vieții publice din R. Moldova.
Dacă facem o retrospectivă în contextul politicii lingvistice sovietice, situația limbii naționale în R. Moldova era cu totul alta decât a limbii naționale din Georgia, Armenia, Azerbaidjan sau din Țările Baltice. În acest sens, E. Coșeriu, mare lingvist de origine basarabeană, constată că foarte puține din fostele republici au ținut piept politicii sovietice de rusificare: ”Au rezistat admirabil Georgia și Armenia; au rezistat, de asemenea, Țările Baltice, care și-au păstrat limba, deși acolo imigrația rusească a fost mai numeroasă decât în R. Moldova, unde limba română nu era în realitate recunoscută. Nu era recunoscută aici, în Republica Moldovenească de pe atunci, ca limbă de stat și nu era recunoscută ca limbă de cultură”.
Deci, cazul limbii române în R. Moldova a fost unul mult mai complex și mai dificil decât al celorlalte limbi din ”republicile-surori”. ”Aceasta, scrie în continuare E. Coșeriu, pentru că acolo s-a afirmat numai doctrina absurdă a ”bilingvismului armonios”, pe când în R. Moldova s-a făcut și altceva: s-a pretins că această limbă nu e aceeași cu limba română”. Această limbă era numită oficial ”moldovenească”, cu toată rezistența nu doar a lingviștilor străini, care demonstrau că ”limba moldovenească e pur și simplu, limba română scrisă cu caractere rusești, ci a unor lingviști sovietici ruși, onești, care spuneau că e, pur și simplu, aceeași limbă vorbită în două state: România și R. Moldova (cum ar fi Germania și Austria).
Revenind la realitățile noastre, în anul ce s-a scurs la Chișinău au fost omagiate două limbi: pe de o parte, limba română, pe de altă parte, limba ”moldovenească”. Într-un interviu Maia Sandu sintetiza esența și importanța zile de 31 august pentru cetățenii R. Moldova: ”Această sărbătoare este și un bun prilej de a ne aduce aminte, cum este să rămâi fără limba ta, iar câștigarea dreptului de a scrie cu grafia latină și a reveni în spațiul limbii române a fost o restabilire a demnității noastre și a identității poporului nostru… Noi am avut nevoie de limba română pentru că în ea am crescut ca oameni. Vorbind frumos, gândim frumos și, respectiv, devenim oameni frumoși”.
La altă instituție, numită președinție, se declara sus și tare falsul concept de ”limbă moldovenească” cu tenta de dezbinare a societății în continuare. Dar, deloc întâmplător, în noiembrie 2018, deputații democrați, socialiști și comuniști (mulți din ei cu pașaport românesc în buzunar) au votat împotriva întroducerii pe ordinea de zi a proiectului privind modificarea Constituției și întroducerea sintagmei ”limba română”, avizată de Curtea Constituțională încă în octombrie 2017
Confuzia pe care o provoacă cei de sus nu poate decât să blocheze mersul firesc al lucrurilor și să ne facă să batem pasul pe loc. Deși legile despre limbă în R. Moldova au fost printre primele în spațiul sovietic, astăzi avem cea mai învechită legislație lingvistică dintre toate fostele republici unionale și cea mai contradictorie politică lingvistică.
Astăzi, aproape toate republicile au în patrimoniul lor o sărbătoare dedicată limbii naționale, la fel cum în tot spațiul ex-sovietic revendicările identitare au început de la limbă. În Georgia sărbătoarea limbii materne e cea mai veche. În 1978, Sovietul Suprem al URSS a adoptat o hotărâre, prin care rusa trebuia să fie învestită ca limbă de stat pe teritoriul republicii. În semn de revoltă, în 14 aprilie, peste 100000 de persoane au ieșit în stradă să protesteze, la care s-au adăugat alte sute de mii de oameni. În consecință, limba georgiană a obținut statut de limbă de stat în Georgia, dar nu rusa. De atunci, în fiecare an, pe 14 aprilie, se sărbătorește Ziua Limbii Georgiene, dar se pune preț mai mult pe partea științifică și de popularizare, nu atât pe spectacole și declarații ca la noi. În Azerbaidjan, unde s-a trecut la grafia latină ca la noi, au existat mai multe tentative (în 1956 și în 1959) de a declara limba azeră drept limbă de stat. În 1978, odată cu adoptarea Constituției republicii, art. 73 stipula deja că limba de stat pe teritoriul Azerbaidjanului este azera. În felul acesta, Ziua Limbii Azere se sărbătorește în fiecare an pe 1 august.
În Tadjikistan, legea despre limbă a fost adoptată la 22 iulie 1989, devenind și data sărbătoririi limbii timp de două decenii. În urma modernizării legislației lingvistice s-a schimbat și data sărbătorii – 5 octombrie. Important e că Legea ”Despre limba de stat în Republica Tadjikistan” reglementează folosirea limbii tadjice absolut în toate domeniile stipulându-se totodată că fiecare cetățean este obligat să vorbească limba de stat.
Ziua Limbii Estone, 14 martie, este relativ recentă, ea fiind sărbătorită abia din 1996, atunci când a fost comemorat centenarul primului poet eston, Kristian Peterson. E de menționat că în Estonia sărbătoarea limbii se desfășoară timp de o săptămână, majoritatea activităților au loc la Universitatea din Tartu (una dintre cele mai vechi din Europa de Est).
Recent, președintele Republicii Letone, Egils Levits cu o înaltă demnitate a propus parlamentului ca data de 5 octombrie să devină Ziua Limbii Letone. De asemenea, Letonia are una dintre cele mai funcționale și eficiente legislații lingvistice dintre toate republicile unionale, ceea ce poate fi un model și pentru R. Moldova. Însă aceasta depinde de noi, cei vorbitori de limbă română, pentru că un astfel de președinte noi nu avem. ”Paradoxul democrației, prin alegeri libere, oamenii fără demnitate devin demnitari”, scrie Valeria Butulescu.
