Oamenii de știință implicați în cercetarea cauzelor obezității, au ajuns la o concluzie general acceptată. Dacă vrem să salvăm specia umană de la autodistrugere prin supraponderabilitate, trebuie să o facem neîntârziat la nivelul generației tinere actuale. Nu avem șanse să îndreptăm un copac bătrân, care a crescut strâmb. Avem însă șanse să corectăm mlădițe tinere, ce dispun de maleabilitatea și energia necesare unei corecții pe verticală.
Complicaţiile obezităţii:
• metabolice (hiperinsulinemie, scăderea toleranţei la glucoză, diabet zaharat de tip 2, hiperlipidemie, sindrom metabolic, steatoză hepatică);
• endocrine (dezvoltare pubertară precoce, boala ovarelor polichistice);
• cardiovasculare (hiper tensiune arterială, patologie venoasă);
• respiratorii (apnee obstructivă în somn, sindrom Pickwick, astm bronșic);
• scheletale (decolarea epifizei capului femural, necroza aseptică de cap femural, boala Blount, coxa var);
• cutanate (piodermite, intertrigo);
• psihologice (tulburări de comportament, scăderea stimei de sine, deficite neurocognitive).
Prevenirea obezităţii depinde în principal de factori medicali, dar şi de unii factori sociali, economici şi politici. Practic, încercările de prevenţie trebuie să ţină cont de contextul familial, al comunităţii şi al culturii din care provin persoanele în cauză.
Rolul esenţial în profilaxia obezităţii îi revine medicului de familie. Acesta are sarcina de a educa părinţii, copiii (când vârsta o permite) și adolescenții în sensul promovării unui stil de viaţă sănătos. În cazul copiilor cu tendinţă de creştere mai accentuată în greutate, medicul de familie trebuie să depisteze şi să remedieze obiceiurile alimentare greşite.
Consumul de fructe, de legume şi de cereale trebuie încurajat de la cele mai mici vârste, spre deosebire de alimentele de tip fast food (hipercalorice şi bogate în lipide ) ce urmează a fi evitate.
Părinţii ar trebui să fie educaţi asupra riscurilor obezităţii pediatrice, asupra regulilor minime ale alimentaţiei copilului şi să încurajeze practicarea de activităţi fizice şi sporturi de către copii și adolescenți.
Un rol important ar trebui să-l aibă şcoala prin includerea în programa şcolară a orelor de educaţie nutriţională şi igienă alimentară.
De asemenea, ar fi utilă implicarea mass media în realizarea de programe de prevenire a obezităţii.
Profilaxia obezităţii copiilor de la cea mai fragedă vârstă și a adolescenților este primordială, măsurile care se impun fiind:
• depistarea activă a copiilor cu risc pentru obezitate cât şi a celor obezi;
• promovarea activităţii fizice regulate;
• încurajarea alimentaţiei naturale;
• promovarea opţiunilor alimentare sănătoase.
