Tânărul naist unghenean crede că muzica și fizica cuantică pot face viață bună împreună.
— Pe scurt despre tine.
— Fac muzică de la vârsta de 10 ani. În Ungheni am absolvit Școala de Muzică, am făcut 7 clase la LT „Ion Creangă”, apoi am mers la Liceul republican de muzică „Ciprian Porumbescu” pe care l-am și absolvit. Studii universitare la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
— Ce loc ocupă muzica în viața ta?
— Muzica are un rol interesant în viața mea. Nu e vocație și nu mi-aș dedica în întregime viața ei. Dar, până la sfârșitul vieții voi face muzică, pentru că e o pasiune.
— De la cine ai moștenit-o?
— De la tata. El și acum cântă la nai, fluiere, ocarină și chitară.
— Îmi spuneai mai sus că muzica e o pasiune. Să înțeleg că ai fi dorit să faci altceva decât o carieră în muzică?
— Aș fi vrut să devin inginer, pentru că de mic copil stăteam cu zilele în atelierul tatei și dezasamblam diferite aparate și, după cum spune fratele meu atunci când ne amintim de copilărie, „le dezmembram pe cele care funcționau și nu le mai asamblam înapoi”. Acum mă gândesc la o facultate de astrofizică, fizică cuantică.
— De ce naiul sau, mai bine zis, ce înseamnă el pentru tine?
— Bună întrebare! Aveam 9 sau 10 ani când am fost admis la Școală de Muzică din Ungheni la profesorul Petru Lepădatu. Cred că părinții sunt cei care m-au îndrumat să fac această alegere pe atunci, respectiv am început să cânt la nai.
— De ce au ales naiul și dacă tu nu regreți alegerea lor?
— Pentru că tatăl meu cântă la nai, dar nu a ajuns să facă muzică la nivel profesionist. Acesta e motivul și nu-mi pare rău, muzica mi-a format caracterul, doar prin muzică am înțeles pe pielea mea că trebuie să muncești și să jertfești timp, distracție, chiar o parte bună din copilărie, ca să obții ceva.
— Care a fost momentul în care ai descoperit că acest instrument este cel care te ajută să te exprimi cel mai bine în muzică?
— Momentul a fost când m-am întors din concediul academic. Era prin 2014. Andrei Druță, fondatorul ansamblului „PanAcademic”, m-a invitat să cânt împreună cu ei la un concert de la Sala cu Orgă de care se pregăteau, pe atunci erau doar 4 naiști, și văzând că în 5 sună mai plin, mai frumos, mi-a propus să fiu cel de-al 5-lea membru.
— Cum ai ajuns la „PanAcademic” și, de fapt, ce înseamnă acest grup pentru tine?
— La această întrebare pe jumătate am răspuns mai sus, pot doar să adaug că pentru mine, acest ansamblu este o platformă de căutare a posibilităților muzicii interpretate la nai și, nu în ultimul rând, este muncă alături de prieteni, deoarece cu băieții din ansamblu ne cunoaștem și suntem prieteni buni de vreo 10 ani.
— De unde vine această denumire a grupului vostru? E cumva legată de cel care e considerat a fi „inventatorul” naiului – personajul mitologic Pan și „academic” de la aceea că vreți să promovați o muzică de calitate?
— Exact, denumirea vine de la Zeul Pan și „academic” de la stilul de muzică pe care îl abordăm.
— Apropo, de calitate, moldovenii știu a aprecia o astfel de muzică? La un spectacol reușiți să umpleți sala cu spectatori?
— Din păcate, la noi în țară nivelul culturii muzicale nu este dintre cele mai elevate și ăsta e doar unul din multele motive ce nu ne permit să umplem săli mari cum am dori, dar ne bucură faptul că din ce în ce mai mulți încep să aprecieze ce facem.
— Cum e publicul nostru și cel de peste hotare?
— Cu riscul că o să mă repet. O să mai afirm încă o dată că publicul de la noi, din păcate, nu are suficientă educație culturală. O cultură mai profundă în muzică, pictură, teatru i-ar face mai predispuși pe moldoveni să meargă la un concert de muzică clasică, jazz decât la Stas Mihailov sau Egor Krid… Dacă aș face o comparație cu publicul de peste hotare, în special cu țările din Europa, aceștia dispun de un înalt nivel de cultură în muzică și artă.
— Sunt anumite cerințe particulare pentru a cânta la acest instrument? Care ar fi acestea?
— Un sistem respirator sănătos și răbdare un pic mai multă decât la alte instrumente (zâmbește).
— Știu că ați participat la show-ul „Românii au Talent”. Cât de mult a schimbat participarea voastră la această emisiune parcursul afirmării grupului pe piața muzicală din Moldova și România?
— Am participat. Însă, nu pot spune că evoluarea noastră la „Românii au Talent” a avut un impact fenomenal și peste noapte ne-am trezit cu fani care să ne ceară autografe, totuși a fost o publicitate foarte bună. Am luat 4 de „DA”, dar nu am mers în runda următoare.
— Cui datorezi succesul tău?
— Părinților, în primul rând, pentru că permanent m-au susținut financiar și moral. Profesorilor care mi-au dat cunoștințele necesare și, nu în ultimul rând, mie, pentru că eu am fost cel care a muncit.
— Ai vreun idol, care îți marchează felul de a interpreta sau de a te prezenta în scenă și visezi să cânți în duet vreodată cu el, firește, dacă e în viață, ori preferi să ai un stil propriu?
— Sunt o fire căreia îi place foarte mult libertatea și prefer să am un stil propriu fără a plagia pe cineva sau a idolatriza, pot să fiu și critic, și satisfăcut de rezultatul final.
— Împărtășește cu cititorii noștri câteva din experiențele de concursuri și spectacole pe care le-ai avut în țară și în străinătate cu formația?
— Recent ne-am întors din Coreea de Sud, unde am avut un șir de concerte, seminare și masterclass-uri. Acolo ne-am simțit apreciați la justa noastră valoare, atât în cadrul concertelor, cât și în timpul masterclass-urilor. Pe lângă asta am luat cunoștință de cultura și bucătăria coreeană care este deosebită, abia aștept să mă reîntorc să mănânc orez de 3 ori pe zi și supele lor picante. Este o țară extrem de dezvoltată pe plan economic și tehnologic.
— Știu că pe când erai în primul an de facultate făceai și voluntariat. Acum?
— Am făcut voluntariat pentru că eram în concediu academic și trebuia să-mi umplu timpul cu alte activități interesante și pot spune cert că experiența de la ”Fondul pentru Tineri Ungheni” m-a ajutat să-mi dezvolt multe calități bune. Am fost voluntar la alte 2 proiecte interesante din Chișinău: festivalul de muzică clasică „MoldoCrescendo” și „Plantăm fapte bune”, însă la moment nu sunt implicat în activități de voluntariat.
— Ce te mai leagă de Ungheni acum, când te-ai afirmat în muzică?
— Sunt angajat ca instrumentist în orchestra de muzică populară „Struguraș” de la Palatul de Cultură Ungheni.
— La încheiere te-aș ruga să ne dezvălui câteva proiecte de viitor ale naistului Pavel Vetrici?
— Unul dintre cele mai importante obiective ale mele ar fi să facem Moldova recunoscută, să dăm o mai mare importanță și culoare muzicii la nai, desigur, prin intermediul „PanAcademic”.
