Sunt bugetară și acum nu lucrez, fiind nevoită să stau acasă. Mă obosește această situație, dar mă strădui să respect toate recomandările. Ies rar din casă, dar, vorba ceea, cu foamea nu te pui. De 2-3 ori pe săptămână mă duc la magazin după produse, căci stau singură și nu am niciun ajutor de nicăieri. Zilele trecute (vreau să vă spun că locuiesc într-o casă de lângă fosta bază militară din Ungheni), mă duceam la magazin, ca de obicei, și am văzut sub gardul de beton al terenului fostei baze un pachet cu coji de ouă. Vă puteți convinge privind fotografia pe care v-o trimit. Mi s-a părut să sunt din incubator, căci aveau niște semne pe o parte, probabil, erau și pui morți în ele. Am rămas fără grai. Cum se poate ca în toiul epidemiei să arunci pe stradă așa ceva? De fapt, nu se poate de procedat astfel nici în alte împrejurări, de vreme ce ne considerăm oameni civilizați. Țin minte de când eram mică ce miros urât au aceste ouă, sunt infectate și trezesc dezgust.
Mă mai întreb, cine dintre locatarii de la bloc, fiindcă case la sol în apropiere nu sunt, a pus ouă la clocit? Ce face pe urmă cu puii, unde îi crește?
Oare chiar n-a mai rămas nimic omenesc în noi? E chiar atât de greu să faci câțiva pași până la containerul de gunoi, care de bine-de rău are capac, deșeurile sunt evacuate zilnic.
Eu știu o zicătoare, nu prea frumoasă, dar foarte potrivită în acest caz: trebuie să avem nu numai fălci, ci și obraz.
