Locuri din acestea care bucură privirea ornitologilor, din fericire, în Ungheni sunt puţine, în caz contrar, numărul oamenilor care suferă de insomnie ar creşte cu mult. Cu ani în urmă m-am adresat la redacţie cu veşnica întrebare: ce-i de făcut cu aceste păsări obraznice? Odată cineva dintre funcţionari a răspuns că noi suntem de vină. De ce? De aceea că facem murdărie pe străzi, peste tot aruncăm ceea ce poate servi ca hrană pentru prietenii „aripaţi”. De pe acum simt cum spre mine zboară replicile iubitorilor de păsări, dar să încerce ei să trăiască alături de aceste fiinţe gălăgioase care îşi încep ziua de muncă la cinci dimineaţa.
Dacă ciorile ne fac în cap şi porţiunea de trotuar lângă fostul gimnaziu-internat oamenii se grăbesc s-o parcurgă ca sub salve de artilerie nu înseamnă nimic. Cu mult mai rău e că ne-am obişnuit să facă în capul nostru toţi care şi cum poate, iar noi le permitem.
