În ultima vreme, soțul a început să povestească mai des că soția unui prieten sau altul a plecat sau deja lucrează în străinătate, au reușit între timp să cumpere mașină, încă un apartament. Apoi l-a susținut și fiica, ea zice că mama prietenei de mult e în Italia, trimite de acolo cadouri scumpe, multe fete nici măcar nu au visat la așa ceva. Adică să înțeleg că și fiica mea ar dori aceasta.
I-am propus soțului să plece el și să nu facă aluzii. El a râs, chipurile, bărbații mai rău fac acest lucru. Eu i-am spus că bărbații adevărați reușesc, el s-a supărat, de parcă pe mine nu m-ar fi jignit vorbele lui entuziasmate despre soțiile prietenilor și colegilor.
Dar n-am vrut să scriu despre asta, ci despre relațiile care se reduc la bani. Acum totul la ei se reduce.
Să luăm țara noastră. Pe ce se bazează relațiile sale cu Uniunea Europeană? Pe finanțe. Occidentul e nemulțumit de Moldova, i-a mai închis fluxurile de bani și gata, nu mai prietenim și nu ne mai închinăm. Nu suntem nici prieteni cu Orientul. De ce? De aceea că el nu ne-a dat nimic. Relațiile statului cu cetățenii se bazează, de asemenea, pe același lucru: tu – mie, eu – ție, ale membrilor de partid – cu partidele. De obicei, se duc acolo unde li se oferă mai mult, nu contează, bani sau funcții. Relațiile cu sfera de educație, medicina sunt la fel, nu contează, transparente, afișate sau nu, dar bănești să fie. Acum sunt afectate relațiile umane. Toți se străduie să se însoare și să se mărite cu cei care au ceva. De dragoste nici nu se mai vorbește, de aceea se despart peste un an. Nașii, cumetrii trebuie să fie din cei cu bani, alegem prieteni cu punga plină. Cunosc o familie unde mama le plătește copiilor pentru lucrul făcut prin casă, ca să se obișnuiască cu relațiile marfă-bani.
Nu știu cât va dura, dar, probabil, vor trece mai multe decenii în care sufletul nu va avea valoare.
