După alegerile locale din anul trecut, 14 primari sunt la primul lor mandat. Sunt cei care au reuşit să convingă alegătorii că sunt capabili să schimbe lucrurile în comună, sat, că ştiu cum să găsească resursele necesare pentru aceasta. Doar că unii dintre ei aşa şi nu au înţeles o realitate – imediat ce li se validează mandatul, devin persoane publice. Pe lângă toate responsabilităţile şi îndatoririle pe care şi le-au asumat, trebuiau să însuşească un fapt bine cunoscut – să nu îngrădească dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. Aceasta presupune liberul acces la informaţia de interes public şi pentru jurnalişti.
Spre uimirea mea, unii primari se simt deranjaţi atunci când îi contactăm pentru a le cere opinia, a comenta unele situaţii sau pur şi simplu a prezenta unele declaraţii, doar de interes public. „De fapt am venit să mă cert cu dumneavoastră, să vă spun că nu mai vreau atâta publicitate, nu sunt persoana care obişnuieşte să dea declaraţii”. Cam aşa au sunat explicaţiile unui primar după ce numele şi opinia acestuia au apărut în ziar. „Mă simt ca la interogatoriu. M-aţi zăpăcit cu întrebările dumneavoastră, să lăsăm pe altă dată” – iată încă o declaraţie lipsită de sens, deja a altui primar. Aici comentariile sunt de prisos.
Într-o discuţie, o persoană cu funcţie de răspundere zicea că deja şi-a făcut imunitate, căci nu se mai supără, dacă îl contactăm şi îi cerem să comenteze o situaţie, care îi deranjează pe locuitori, dar de fapt îl deranjează şi pe el, din moment ce nu doreşte să fie făcută publică. L-am întrebat cumva pe acel primar de sănătate sau poate m-am prezentat cea mai bună prietenă a soţiei lui sau cumătră? Nici într-un caz. Doar ca ziarist şi doar în cazul când vreau să cunosc opinia lui privind un anumit subiect. Dragi primari, mai noi şi mai vechi, e timpul să deprindeţi un lucru: profesia de jurnalist la fel implică, din partea celor care o practică, responsabilităţi deosebite. Cineva spunea că un jurnalist care respectă etica profesională şi legea este în situaţia unui echilibrist între dreptul la informare şi viaţa privată. Fiţi pe pace, nu ne interesează cât costă ceasul de pe mâna feciorului dumneavoastră, unde v-aţi petrecut vacanţa, ce marcă are sacoul sau pantofii dumneavoastră sau cât a costat cabina de duş din baia proaspăt renovată. Doar informaţie de interes public şi doar în interes de serviciu.
