În ajunul sărbătorilor de iarnă în localități iau amploare acţiunile de caritate. Despre unele din ele am scris şi pe paginile ziarului pe parcursul întregului an, dar şi în ajunul sărbătorilor de iarnă. Desaga lui Moş Crăciun a fost umplută cu daruri pentru zeci de familii atât din oraşul Ungheni, precum şi din alte localităţi. Mi se pare că anul acesta, au fost organizate cu mult mai multe campanii de caritate ca în trecut. Cei care fac astfel de gesturi au motivele lor. Poate că anume în această perioadă simt mai tare nevoia să fie mai buni, să ofere daruri, să primească în loc doar zâmbete sincere. Poate că atunci când stau la masa de sărbătoare cu cei dragi, gândul îi duce la cei mai puţin norocoşi şi fericiţi. Am întâlnit persoane care se consolează şi cred că darurile făcute din inimă sunt şi o iertare a păcatelor lor.
Îmi amintesc vorbele unei persoane care întâmplător a fost oprită pe stradă, fiind rugată să acorde un ajutor material pentru procurarea mobilierului într-o grupă pentru copiii cu probleme de sănătate: „M-am simţit minunat, aşa ca niciodată”. Toată lumea se poate simţi minunat, doar că pe alocuri nu ştie de unde să înceapă, aşa ca să nu intimideze pe nimeni. Bucură că în ultima perioadă au apărut mai mulţi oameni, care au un farmec aparte, deoarece ştiu cum să convingă alţi oameni să doneze necondiţionat. Am rămas impresionată anul trecut de acţiunile Doinei Michicin, studentă în Iaşi, care are la activ deja două campanii de caritate. Când este în vacanţă la părinţi reuşeşte să facă fericiţi mai mulţi copii din satele din zona Culei. Apreciere merită şi Roman Meleca, liderul unei asociaţii obşteşti, care la fel face un lucru minunat – împreună cu colegii săi împarte daruri familiilor nevoiaşe din zona Sculeni. Moş Crăciun vine an de an şi la copiii internaţi în spitalul raional, iar de aceasta are grijă Philippe Chaudier, cetăţean francez stabilit cu traiul în Ungheni. Impresionează şi campaniile de caritate organizate de Rodica Guţu și Eduard Bejenari care au reuşit să mobilizeze alte persoane ca să întindă o mână de ajutor persoanelor bolnave. Şi pentru câţiva producători agricoli din localitate caritatea nu este străină. Ei ajută cu regularitate pensionarii din zonele Valea Mare şi Pârliţa. Un proprietar al unui centru de agrement deja de mai mulţi ani face acţiuni de caritate. Doar că toți aceștia spun că nu doresc să li se facă publicitate. O fac pentru că viaţa a fost mai blândă cu ei, le-a oferit mai multe şanse să se realizeze, să aibă mai mult decât ar putea avea alţii. O fi şi acesta un început pentru ca să fim mai darnici, căci pentru a face o persoană fericită nu trebuie o ocazie specială.
