Deseori scrieți în ziar că s-au plantat copaci undeva ca să fie frumos sau în alte scopuri. Apoi, cei care au plantat arborii se plâng că oamenii sunt așa și așa, rup puieții sau le-a venit de hac seceta. Poate merită să ne străduim nu numai să sădim cât mai mulți puieți, ci și să-i creștem? Să ne gândim împreună ce să facem. Poate ar trebui să vorbim mai mult despre asta în școli, poate să scriem mai mult în ziare, deși eu înțeleg că cel care comite fapte necuviincioase nu citește. Poate ar trebui să se creeze niște echipe verzi, să se mobilizeze pensionari – ei sunt meticuloși și vor duce la capăt ceea ce au început, nu le vor permite nici altora să trăiască în liniște.
Nu e bine să plantăm în fiecare an tot noi și noi copaci, dar fără rost. Să tăiem copaci ne pricepem bine, oare nu e timpul să ne oprim, altfel vom rămâne fără spații verzi. Mă duc la grădiniță după fiul meu și văd semne pe copacii de pe strada Porumbescu din Ungheni, deja se taie ceva aici, chiar am vorbit despre asta cu băiețelul. El a fost mirat și a zis că educatoarea le-a spus că nu e bine să rupi copacii, trebuie să-i iubim, ei sunt frumoși și ne ajută să respirăm. Nu am știut ce să-i spun: am zis doar că nenii cu toporașe au avut alți educatori. Deși înțeleg că muncitorii nu au nicio vină, iar conducerea orașului ar trebui totuși să se gândească și să discute de mai multe ori, poate suntem prea nemiloși cu natura.
E regretabil dacă undeva, cumva, o ramură a căzut pe capul sau mașina cuiva, dar dacă acesta este motiv pentru a tăia copacii, atunci nici de acoperișuri nu avem nevoie, deoarece iarna pe ele se pot forma țurțuri care vor cădea peste cap, mașinile ar trebui să fie interzise, fiindcă acestea produc accidente și mor oamenii, trebuie să uscăm bazinele acvatice ca să nu se înece oamenii în ele. Desigur, eu exagerez, dar dacă lucrurile continuă așa, după 30 de ani nu voi avea unde – mă refer la parc, pădurice – să mă plimb cu nepoții mei.
