Biserica neamului a marcat tristul eveniment
S-au împlinit 80 de ani de la primul val al deportărilor. Familii luate cu forța de acasă și duse în îndepărtata Siberie…
Spre exemplu, sora mamei mele, Aculina Cravciuc, a fost deportată în Kirgan. Am plâns cu toții de bucurie, când în anul 1956 am revăzut-o acasă, cu părere de rău, distrusă moral și fizic.
Au suferit și familiile unghenenilor în rezultatul acestui val. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 s-a urmărit scopul de a decapita elita intelectuală a Basarabiei: pedagogi, preoți, medici, primari ș.a. funcționari. Astfel de urmări nefaste mai au loc și astăzi.
La 13 iunie anul curent la biserica „Sfântul Andrei” din municipiul Ungheni s-a ținut un Tadeum în memoria victimelor deportărilor. Inițiativa a venit din partea surorilor Elena Turcu și Ana Cojocaru. Ele fiind nepoatele fostului primar din Ungheni – Alexandru Malanciuc (despre care ziarul „Unghiul” a mai scris: „Alexandru Malanciuc – primarul martir al oraşului Ungheni”, 2016, autor Iurie Cujbă), care a fost deportat.
Cu multă evlavie în suflet parohul a oficializat sfânta liturghie în memoria celor care au suferit în urma acestui cumplit dezastru. În cuvântul său, dna Elena a povestit despre necazul familiei Malanciuc; dna Ana cu lacrimi în ochi despre regretatul soț – Procopie, care de mic a fost dus de acasă cu familia la lucru în Siberia (Ana Cojocaru: „Cu iubire și răbdare am învins toate obstacolele și greutățile care au fost în calea noastră” , 2019, autor: Natalia Morari).
La rândul său preotul ne-a vorbit despre aceiași suferință a fraților de peste Prut, care au fost duși în pustiul Bărăganului. Lumânările aprinse și arse vor ajunge Sus, la Domnul, spre nemurire…
După Tedeum s-au depus flori la Placa Comemorativă a fostului primar de Ungheni Alexandru Malanciuc, aflată la parterul Primăriei mun. Ungheni.
Am dori, ca autoritățile locale să inaugureze un monument în memoria celor deportați, căci și din Gara Ungheni au pornit trenurile spre Siberia de „gheață”. Să nu uităm de ei!
