Privești frunzulițele de un verde gingaș îngropate de zăpadă și te gândești: poate am meritat? Oricum îți dorești ceva cald printre vârtejul de zăpadă, dar, dimpotrivă, îmi amintesc discuția de ieri cu o persoană foarte harnică, care a spus că trebuie să o tulim de aici pentru că e imposibil să trăiești. A crescut un porc. Nu vroia să se ocupe cu această muncă grea, dar nu știa ce să facă cu porumbul – să-l predea ieftin nu vroia, să vândă cu kilogramul la piață – cu prețurile actuale la benzină mai scump va costa drumul decât vei câștiga.
Până a tăiat purcelul, a cheltuit o mie de lei cu tot felul de certificate, analize, deplasarea la abator și altele. S-a dus să-l vândă – din nou control, s-a dovedit că nu are un act, s-a întocmit un proces-verbal. De ce cât a umblat pe la toate instanțele nimeni și nicăieri nu l-a întrebat despre această nefastă bucată de hârtie? Nu l-am văzut niciodată așa. Întotdeauna calm, răbdător, el nu găsea cuvinte de indignat ce era, nu înțelegea ce se întâmplă, doar întreba, de ce e așa, de ce, dacă vrei sa faci ceva, neapărat ajungi la impas, cineva va spune că nu e așa cum trebuie – plătește amendă. Iar eu, chipurile, vreau să lucrez, să-mi cresc copiii, nu-mi trebuie nimic de la stat, doar să-mi dea posibilitatea de a munci în liniște, să nu mă sufoce cu amenzi, să nu-mi împiedice. Iată atunci a răsunat cuvântul „s-o tulim”.
Trebuie să fie în viața noastră ceva pozitiv. Când colo, un apel din Rădenii Vechi. O femeie spune că ea cu soțul ei au aproape câte 80 de ani, ambii sunt bolnavi, ambii primesc pensii mici, de accea au așteptat cu nerăbdare luna aprilie, când s-a promis nu numai indexare, ci și valorizare, dar au obținut doar atât – din cei 180 de lei suport de stat au rămas 82. Apropo, în căutarea valorificării promise ni se telefonează din Cioropcani, Cetireni, Alexeevca, Cornova. De altfel, acest cuvânt este tratat ca o activitate organizată de stat, în scopul reevaluării sau majorării, inclusiv a pensiilor. Se spune că celor care au avut salarii mici în acei ani nu au ce să le valorizeze. Așa și trebuiau să spună, dar nu să dezamăgească oamenii cu promisiuni.
Pozitiv, pozitiv… Ah, iată-l. Ministrul, al cărui scop, la fel ca al echipei sale, este de a asigura bunăstarea populației – în sfârșit, măcar ceva – și care și-a început activitatea cu o reformă foarte importantă a sistemului de pensii, ca toți pensionarii să simtă o schimbare în bine. Ei au simțit-o. Acum o altă sarcină devine reforma sistemului de determinare a dizabilității și capacității de muncă, care va fi echitabil și transparent, și, cel mai important, fără corupție. Desigur, și reforma sistemului de plată a salariilor…
