Problema nu e atât în politicieni, primari, instituții publice, profesori, elevi ș.a.m.d., cât în propria persoană, în faptul cum ne gestionăm timpul și ce alegem să fim. Nu popularitatea sau statutul social te face om, ci gândurile și atitudinea pe care le ai față de societate, iar noi suntem parte a acesteia. Singurul mod în care putem trăi este dacă vom crește. Și aceasta se poate întâmpla prin a învăța, iar dacă suntem expuși și ne aruncăm în aer liber, gata de a încerca, vom reuși să trăim.
Patria noastră are o cultură deosebită ce se definește prin literatură, muzică, arte plastice, arhitectură, bucate și haine tradiționale, numeroase locuri de vizitat, de experimentat și de a te găsi pe tine. Puțini au mai rămas să le respecte cu adevărat, căci aceste ramuri care reprezintă cultura poporului nostru au fost înlocuite cu mediul online, care își are impactul său, fie pozitiv, fie negativ.
Oamenii generației de ieri afirmă că tinerii stau numai cu nasul în telefon, pe când ar putea să citească o carte. Aceste cuvinte mi-au amintit de un lector universitar, care în timpul unor reproșuri asemănătoare a subliniat că: „Tinerii din zilele noastre citesc și aș spune că nu o fac mai puțin decât generația trecută, însă problema e ce aleg să citească. Anume acea informație pe care ei o acceptă îi definește, nu telefonul, ci informația”. Îmi este interesant, dacă peste câțiva ani se va păstra cultura poporului nostru și anume oamenii, care dau o culoare deosebită acestei țări. Fiecare generaţie va culege ceea ce a semănat fosta generaţie. Din această cauză niciodată să nu subestimezi puterea unui mic act de bunătate. Uneori, un singur moment de reasigurare, chiar și ceva la fel de simplu ca un zâmbet, poate fi suficient pentru a face un om fericit. Până la urmă, chiar și în cele mai întunecate nopți, tot de ce este nevoie e un pic de lumină pentru a ilumina drumul înaintea noastră.
Dorim sau nu, dar când vorbim despre cultura în Republica Moldova ne amintim muzica și dansul tradițional, care sunt foarte molipsitoare. Celebrul dans „hora” nu lasă observatori indiferenţi, când răsună muzica, toţi, fără excepţie, încep să se miște vioi într-un cerc ţinându-se de mâini. Un poem al neamului, fiecare mişcare vorbind despre talentul şi caracteristicele spirituale ale poporului în diferite perioade istorice.
Totodată scoate în evidență atât caracterul, cât şi temperamentul, forța și agerimea poporului. Consider că nu există tânăr, care nu și-ar recunoaște melodia neamului, cum se mai vorbește în popor – omul îl scoți din Moldova, dar Moldova din om nu! – iar patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi.
