De fiecare dată când intru într-un market din oraşul Ungheni, mă întreb, care este menirea agenţilor de pază? Nu există nici o diferenţă între ei, de parcă, înainte de a îmbrăca uniforma sură şi a-şi prinde la şold arma, au însuşit o lecţie: să fie mereu supăraţi, ursuzi, suspicioşi, pe alocuri. Nu ştiu cum alţii, dar eu, imediat ce păşesc pragul magazinului, simt că sunt privită ca un potenţial infractor. Sunt de acord că se fură, că oamenii, uneori, aşa, pe neobservate, trebuie supravegheaţi.
Zilele trecute am fost martora unei mici discuţii între un potenţial cumpărător şi paznicul care, la sigur, făcuse exces de zel. În magazin a întrat o femeie însoţită de o fetiţă. Am intuit că era fiica ei. Copila ţinea în mână o pungă cu cărţi. Fiind transparentă, puteai citi cu uşurinţă chiar şi denumirea celor două cărţi. „Doamnă, vă rog, lăsaţi punga în dulap”, a fost salutul sever al agentului de pază. „Nu este nevoie, doar noi am intrat să cumpărăm şi nu să furăm, daca v-aţi referit la aceasta”, a fost replica vizitatoarei. Agentul: „Doamnă, dacă veţi face gălăgie, veţi lăsa şi geanta dumneavoastră”. Vizitatoarea: „Poate să îmi las şi paltonul, dar cizmele, interesant, încap în dulăpior, căci, v-aţi gândit că acolo, probabil, pot ascunde un pacheţel de gelatină”. De data aceasta, părea şi mai nervoasă. Apoi, supărată la culme, a achitat la casă doar pentru o pâine, o sticlă de ulei şi a părăsit magazinul.
Lucrătorii din pază nu au de unde să ştie, căci administraţia magazinului nu se prea grăbeşte să-i informeze că acest lucru este ilegal. Aşa cum este ilegal să percheziţionezi clienţii, să te uiţi prin genţi şi sacoşe, uneori să le mai scotoceşti buzunarele… Paznicii nu te lasă nici când ai ajuns la casă, cu coşul plin, se uită atent, ca iarăşi să te simţi incomod. Oare aici pe cine suspectează? Poate casiera, care ar vrea, pe furiş, să îţi bage în pungă un produs neachitat?
Am să dau exemplu de o altă situaţie, doar că dintr-un supermarket din Iaşi, oraş aflat nici la 50 de kilometri de Ungheniul nostru. Am intrat pentru a procura produse alimentare, având cu mine deja câteva sacoşe mari. Reuşisem să fac cumpărături şi prin alte magazine. Paznicul de la intrare nici nu s-a obosit să se uite în partea mea. Am întrebat respectuos, unde pot lăsa sacoşele, la care dânsul, la fel de calm, a spus că le pot pune în coşul pentru produse, doar că în partea de jos a lui, şi să intru în magazin. La ieşire, nimeni nu s-a apropiat să se uite prin pungi, să mă privească suspect, căci pe lângă toate, mai sunt şi cetăţean străin. Şi aici oamenii sunt supravegheaţi, aşa ca şi în alte magazine mari din alte ţări, doar că nu de privirea ursuză a agentului de pază, dar de camerele de supraveghere, atent, fără ca cumpărătorul să se simtă prost, fără ca să fie etichetat din prag ca un potenţial răufăcător, căci de cele mai multe ori, tot hoţul este acel care strigă: prindeţi hoţul.
