Orice ai zice, noi, ființele cu rațiune, suntem cam ciudate. În pofida rațiunii noastre, uneori facem lucruri pe care o creatură fără minte nu le face niciodată, mai ales când vine vorba de confratele său. Nu suntem doar ciudați, ci avem mult alte trăsături care ne fac multilaterali și deosebiți.
Înainte de alegeri, ca niciodată, toată lumea a devenit nu doar politicieni, ci unii mari de tot și discutau până răgușeau, apărându-și opinia care la toți e diferită de a celorlalți. Se putea auzi că nu vor merge să voteze candidatul X. doar pentru că mult timp nu a tăiat o creangă de la geam și din această cauză e întuneric în apartament/casă. Cineva s-a arătat indignat că primarul nu vrea să adune gunoiul pe care-l aruncă același alegător. Altul nu era bucuros de drumurile asfaltate și trotuare, pentru că el nu iese aproape niciodată din casă. Locuri de parcare? Nu are mașină, în schimb banca pe care stă are doar câteva scândurele. Altul avea de gând să voteze pentru cel care a venit la întâlnire și i-a îmbrățișat pe toți, apoi a intrat într-o locuință săracă și i-a compătimit pe locatari.
Poate noi cu bună seamă nu avem nevoie de nimic afară de îmbrățișări pe banca de la intrare, cu atât mai mult cu cât la secțiile de votare se prezintă cu mai multă plăcere cei care suferă anume de lipsa îmbrățișărilor și a băncilor din apropierea caselor, care nu știu diferența dintre viber și facebook, în schimb prețuiesc comunicarea directă, care tocmai a și lipsit. De această dată, publicitatea electorală s-a făcut în temei pe facebook unde stârcesc tinerii și fac exerciții de istețime. În același timp, „viitorul nostru” nu s-a grăbit să-și exercite datoria civică în ziua alegerilor – ei spun că vor merge la secțiile de votare atunci când scrutinul va avea loc on-line. Reiese că în zadar de pe paginile din rețelele de socializare zâmbeau, promiteau și chemau să voteze pentru ei sute de candidați la titlul de ales al poporului, fiindcă maximum ce au obținut au fost comentariile, de obicei, mai puțin plăcute. La aceste alegeri, ca niciodată, au fost mulți candidați la funcțiile de primari ale căror nume electoratul le-a auzit pentru prima dată și a întrebat cine este, de unde vine și ce a făcut. Dar trebuie să recunoaștem că alegerile reprezintă totuși un fel de evaluare a contribuției în pușculița cu fapte a comunității. Desigur, în unele cazuri este cam exagerată, dar, vorba ceea, alegătorul are întotdeauna dreptate.
Iar eu din nou am fost surprinsă de prietenul nostru, scriitorul român Ștefan Susai, care pare atât de „băiat de-al nostru”, gândește atât de profund și ne vede atât de bine, deși mă tem că nu întotdeauna ne înțelege. El a spus că este necesar să se voteze pentru cei care, pe lângă capacitatea de a conduce propria mașină, pot face și altceva. Iar noi de aproape 30 de ani nu votăm pentru gospodari capabili de ceva, ci pentru culoarea steagului cu care merge candidatul la alegeri. Drept urmare, se dovedește că el nu poate conduce oamenii sub acel steag, poate doar să stea și să fâlfâie din el, chemându-ne să-i facem companie.
