Tânăra mea colegă, în virtutea vârstei și a firii sale, intră cu speranţă în anul 2019 („Unghiul”, nr. 47, 14 decembrie a. c.), iar eu, din aceleaşi considerente, vreau să mulțumesc anului ce pleacă. El ne-a dat lecții, ne-a făcut unele cadouri, ne-a învățat câte ceva, ne-a deschis ochii – nu e niciodată prea târziu să înveți și să-ţi deschizi ochii.
Care sunt lecțiile? În primul rând, m-a învăţat că trebuie să ai grijă de tine, să nu te tratezi singură, să te odihneşti așa cum se cade și nu cum se nimereşte. În al doilea rând, să nu aştepţi de la oameni bunătate, înțelegere și stăpânire de sine, pentru că sunt doar nişte oameni și, din întâmplare sau din alte motive, s-au pomenit alături de tine. În general, nu trebuie să aştepţi de la nimeni nimic. Eu ştiam asta mai înainte, dar, ţinând cont de mândria de a fi om şi că trăim conform poruncilor creștine, una dintre care spune: iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă, dar noi sau ne iubim numai pe noi înșine, sau nici pe noi nu ne iubim, ce să mai zicem de aproapele nostru. În al treilea rând, e lecția de neîncredere în ceea ce se rosteşte de la tribune, nu contează cum se spune – zâmbind dulce sau bătând ameninţător cu palma mâinii.
Cadouri? Ele au constat în implicarea neașteptată la rezolvarea problemelor mele personale a unor persoane cu care soarta, fiind mărinimoasă, mi-a dăruit o întâlnire neașteptată. Au mai fost numeroase daruri, mai adesea pentru suflet, de la oameni apropiați, de la fiice, nepoți. Aceasta este, de asemenea, marea oportunitate de a comunica cu mii de necunoscuţi, încrederea lor, cuvintele “mulțumesc” rostite, fie şi mai rar, dacă am reuşit să le ajut. Mai este şi cadoul de lungă durată – sprijinul colegilor.
Aş dori în mod special să spun că anul care urmează să plece în istorie mi-a deschis ochii sau, mai exact, m-a făcut să înţeleg că totul, aproape totul, este trecător. Se uită supărările, necazul, nemulțumirea, certurile, până şi durerea sufletească. E trecătoare şi puterea. Desigur, viitoarele alegeri nu vor aduce schimbări semnificative și fiecare va continua să își joace rolul, să cânte, precum pasărea Gamayun, despre bunăstarea ce urmează să vină, despre integrarea europeană, despre atenția permanentă faţă de problemele noastre de zi cu zi și despre dorința imensă de a le rezolva.
Dar amintiţi-vă de stăpânitorii noştri din trecut. Unde sunt ei acum și cine își amintește denumirile alianțelor, partidelor, formaţiunilor lor? Deci, roata istoriei, peste vreo cinci ani, se va întoarce, iar locul conducătorilor de azi va fi luat de alții. Bineînțeles, mi-aş dori mult ca ei să nu fie infectați cu virusurile acaparării, corupției, minciunii, înșelăciunii, să nu transforme politica în ping-pong, să nu se joace cu sentimentele oamenilor, să nu-i împartă în aceştia şi aceia. Dacă te gândești, am trecut cu toţii prin aceleași școli și încă nu am învățat să spunem ce credem. Tot aşa ne adaptăm și ne închinăm cum a fost în vremurile trecute…
Cer scuze, m-am distras de la mulţumirea la adresa anului care pleacă, pe care o merită doar pentru că a fost în viața mea. Iar Anul Nou nu va întârzia să apară și să aducă următoarele griji, bucurii, succese și greșeli și, cel mai important, va fi un nou an.
