Se spune în popor că fiecare zi trebuie încununată cu o faptă bună și este cât se poate de potrivită. Ideea ca fiecare dintre noi să-şi dea seama cât de mult are de dăruit omul, atunci când se comportă cu cei din jur așa cum și-ar dori să se comporte alții cu el. Nu doar banii, hrana, obiectele material și altele pot fi dăruite, dar în acelaşi timp dragostea, timpul nostru, înţelegerea noastră pot deveni cadouri minunate pentru cineva. Toata ziua vorbim, întâlnim în calea noastră persoane cu care interacționăm, stabilim relații de lungă sau scurtă durată, după caz. Cu unii vorbim mai mult, cu alții mai puțin, pe unii îi simțim mai aproape de noi, iar pe alții îi evităm pe cât e posibil.
Se știe că pe parcursul vieții, oamenii au nevoie de oameni, căci izolați unii de ceilalți, ei nu ar putea izbuti mai nimic. Este bine și firesc atunci când unul devine mai vulnerabil, mai neajutorat să ne întoarcem cu fața spre el, pentru a-l ajuta să se ridice, să-l susținem și să-l consolăm, să-i întindem o mână de ajutor, să-i dăm un sfat. Practica însă ne demonstrează uneori contrariul, ne dezamăgește, ne dezorientează sau ne bulversează în unele momente de declin ale vieții.
Nu, nu ne întristăm că n-am fost ajutați, ci pentru faptul că am fi bruscați sau apostrofați fără a purta nici o vină. Atunci când durerea te marchează, un cuvânt tăios doare mai tare ca durerea în sine, căci după cum se știe, cuvântul te ridică și tot el te doboară, dar tot el este și o armă bună dacă știi s-o mânuiești frumos.
Rămâi cu un gust amar uneori, în cazul în care o întrebare firească sau poate și banală, trezește reacții bolnăvicioase unor persoane care te inundă îndată cu deviații verbale de genul: Cine ești, ieși afară, lasă scaunul la loc, nu umbla din urma mea, nu mă deranja și alte replici.
Te întrebi atunci, oare ce îi macină pe acești oameni. Sunt prea epuizați fizic sau sufletește, ori ceva le lipsește, poate acea empatie, acel bun-simț?.. E o întrebare retorică poate, dar care la rândul ei ridică mai multe semne de întrebare.
Se zice că într-o relație și o ambianță sănătoasă, oamenii comunică deschis și își respectă limitele reciproc, căci sănătatea emoțională provenită dintr-o atitudine frumoasă și bun-simț este mult mai benefică. Unii mai zic că chiar dacă oamenii pot spune orice despre tine, te pot răni, te pot uita sau te pot umili, în puterea lor nu este să-ți ia ceea ce ești tu cu adevărat, ceea ce simți cu adevărat sau ce porți în suflet.
Friedrich Nietzche spunea: „Ce nu mă omoară, mă face mai puternic”. Altfel spus, ce nu ne omoară în prezent, ne face mai conștienți de ceea ce suntem, niște muritori de rând, niște oameni printre oameni, care decidem ce facem și cum procedăm.
O vorbă bună, un gest frumos ne face la sigur viața mai ușoară și mai senină.
