Un locuitor al satului Cornova şi-a omorât în bătăi soţia de care era divorţat. Cum a putut să se întâmple aşa ceva? Oare vecinii, primăria nu ştiau că el în permanenţă o bate pe fosta soţie, acest lucru nu-i îngrijora pe angajaţii sectorului de poliţie? Dacă ei ar fi intervenit când el abia începuse să ridice mâna asupra femeii, azi ea ar fi fost în viaţă. Câte exemple pot fi aduse când bărbatul bate femeia şi acest fapt nu deranjează pe nimeni? Statistica spune că în ţara noastră 6 femei din 10 sunt supuse violenţei domestice, de obicei, din partea celor care cândva le-au făcut declaraţii de dragoste.
Referitor la cazul din Cornova, potrivit secretarului Consiliului local, Nina Jantovan, perechea s-a căsătorit cu 10 ani în urmă. Bărbatul, originar dintr-un sat din vecinătate, anul trecut, se pare s-a întors de la închisoare unde a ispăşit pedeapsa, probabil, tot pentru bătaie. Când s-a întors, femeia care suferea de singurătate, l-a primit din nou. Ea nu poate afirma că în sat bărbaţii beau şi îşi bat soţiile, în tot cazul, nimeni nu s-ar fi plâns. Nu se plângea, cică, şi această femeie, mai ales de când bărbatul a venit din nou în casa ei. Iar mai înainte, dacă se plângea, a doua zi venea şi retrăgea cererea. Probabil, mulţi în sat ştiau că bărbatul o bate, dar se străduiau să nu se implice.
Procurorul raionului, Eduard Florea, a explicat că dosarul penal în privinţa acestui bărbat de 57 de ani a fost intentat pe 18 noiembrie în baza art. 201 prim „Violenţa în familie”, punctul 3, care prevede pedeapsă de la 5 la 15 ani. Femeia de 67 de ani la care el trăia şi pe care o bătea avea rupte aproape toate coastele.
Potrivit procurorului, nu demult el a fost în Mănoileşti, Sculeni, Bulhac, Cioropcani şi poate spune că în sate se bea şi se bate. La procuratură se examinează câteva dosare în baza art. 201 prim, în total anul acesta au fost 33, această cifră e foarte mare. Se întâmplă, chipurile, că la primărie se ştie bine unde se bea şi cine e bătut, dar nu se iau măsuri, deşi Legea cu privire la administraţia publică locală prevede acest lucru. Apropo, în contextul celor spuse cred că ar trebui să apelăm la legea respectivă şi să recitim care sunt atribuţiile primarului (art. 29, punctele r. şi t.).
În continuarea discuţiei, procurorul a menţionat că primarul în comun cu angajaţii poliţiei trebuie să lucreze cu aceşti oameni, să comunice la procuratură despre ei. În asemenea cazuri nu se poate să fim indiferenţi. Potrivit interlocutorului, la Grăseni trăieşte o familie în care bărbatul de 5 ani bate soţia şi copiii şi nimănui nu-i pasă. Dânsul consideră că e revoltător când asemenea fapte nu îi deranjează nici pe primar, nici pe lucrătorii sociali, nici pe poliţişti, când ei sunt inactivi şi nu lucrează cu oamenii.
De ce societatea e atât de crudă? Pentru că beau? Că oamenii beau e una, altceva e că pentru aceasta sunt ameninţaţi din deget, în loc să fie invitaţi la comisia administrativă, de 2-3 ori pe săptămână să fie chemaţi la primărie, să se lucreze cu ei, să li se vorbească, poate atunci vor înţelege şi ei. ”Primarii noştri au maşini bune, unii dintre ei se duc des la Chişinău, la Iaşi, ei nu au când să lucreze cu oamenii. Despre acest lucru trebuie de scris, de ce nu? Ei au devenit şefi, nu vor să iasă din maşini, să vadă ce se face în sat. Primarul mai înainte se încălţa în cizme şi mergea prin sat, se oprea la fiecare poartă”, a spus procurorul destul de tăios. Dânsul a mai adăugat că societatea şi oamenii sunt indiferenţi. Dacă cineva dintre ei depune mărturii, mai târziu, la judecată, renunţă la ele, chipurile, a încurcat totul.
Cum se vede, violenţa, ca şi alte momente negative din societate, politică, este un rod al indiferenţei totale. Al indiferenţei şi al fricii în faţa violenţei.
