Îi iubesc mult pe cititorii noştri, ei sunt cei prin care mass-media trăiește, mai cu seamă presa scrisă. Îi iubesc chiar și atunci când ne sună și ne acuză că nu am ști istoria unei localități, că scriem minciuni, chiar dacă ceea ce ai scris e declarația unui specialist, ne reproşează că nu suntem în stare să schimbăm situaţia și să facem ordine în țara asta.
Uneori ni se impută că ne este frică să spunem lucrurilor pe nume, că nu întotdeauna indicăm, de exemplu, primăriile, atunci când ei ne scriu despre unele, în opinia lor, încălcări. Ce-i drept, rareori îşi amintesc că nici ei nu s-au prezentat când au telefonat sau au scris scrisori anonime, lăsate în ușa redacției.
Toți ne spun că nu își doresc neplăceri, că un dușman în plus le strică. Înseamnă că noi trebuie să avem neplăceri, să ne facem duşmani și uneori să ajungem în instanţa de judecată, că, na, noi suntem jurnaliști.
Aici o să vă dau doar un exemplu. Zilele trecute ne sună o doamnă, apropo, nu s-a prezentat, și începe cu acuze că într-un material, în care era scris despre defrișarea copacilor de pe strada M. Eminescu, am fi scris minciuni. „Copacii nu erau putrezi. Acei din fața Inspectoratului de Poliție Ungheni erau platani, copaci incluși în Cartea Roșie. Tu, Natalia Morari, nu cunoști istoria orașului”, îmi tot spunea înainte interlocutoarea mea. Nu îmi permitea deloc să-i spun că nu e vorba de Inspectoratul de Poliție în articol, nu mi-a permis nici să recunosc că nu știu într-adevăr întreaga istorie a orașului Ungheni.
O altă cititoare tot ne-a telefonat și ne-a imputat cu defrișarea copacilor. Aceasta s-a prezentat și chiar dacă avea obiecții m-a ascultat și a înțeles că dacă suna la „112” nu îi oprea pe lucrători de la tăiatul copacilor, fiindcă aveau autorizație. În plus, nimeni nu purcede la astfel de lucrări fără avizul specialiștilor în ecologie. Atunci, de ce jurnaliștii sunt învinuiți? Nu e în puterile noastre să oprim niște lucrări autorizate. Tot ceea ce putem noi e să semnalăm.
Acestea sunt, ca să zicem aşa, culisele muncii noastre.
Să fiu înțeleasă corect, nici mie nu îmi place că se taie copacii, dar ei, într-adevăr, au mulți ani, rădăcinile lor deteriorează trotuarele și ajungem iar să fim nemulțumiți. Nu ne place că mergem pe trotuare în care îți rupi încălțămintea, strici căruciorul în care duci copilul și în cele mai rele cazuri riști să îți rupi mâinile sau picioarele.
