Victor de curând și-a început activitatea la Inspectoratul de Poliție Ungheni în funcție de ofițer urmărire penală. L-am invitat în redacția noastră pentru a îi cunoaște intențiile și povestea. Întrucât redacția noastră susține tinerii specialiști.
— Hai să o luăm cu începutul, când ți-ai dat seama că vrei să devii polițist?
— Tatăl meu a fost polițist. A activat tot în Ungheni. Când zilnic trăiești cu o persoană care poartă uniformă, apare sentimentul de admirație. De mic mi-a plăcut uniforma tatei, aceasta îi dădea un aspect de om solid. Înainte era așa, acum s-a mai pierdut un pic din notorietate. Pentru o vreme am vrut să merg și pe direcția mamei, adică în medicină, dar gândul să devin polițist a dominat. Din start am ales o singură direcție, nu am dat actele la mai multe instituții concomitent. Dar totuși, dacă nu eram acceptat, era să trăiesc un șoc.
— Ai aplicat la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare”, unde ai învățat 4 ani. De ce nu ai ales facultatea „Ordine Publică și Securitate Civilă”, unde se învață 3 ani?
— Nu am ales eu, mai degrabă ea m-a ales pe mine. Academia face o selectare, cei mai buni vin la drept. Se iau în calcul notele de la examenele de bacalaureat, mai este și un interviu unde trebuie să convingi comisia că meriți să fii la Drept. Uite, facultatea de drept îmi oferă statut de jurist și pot activa nu numai în poliție. În schimb, la cealaltă facultate aveam specializare securitate și ordine publică și trebuia să activez doar în calitate de angajat al MAI. Apoi, datorită specializării în Drept mai ușor aș avansa în grad.
— Din câte cunosc, la Academie aveți regim de cazarmă. Cum decurge o zi de studii aici?
— Este un program strict, care diferă în dependență de anii de studii. De exemplu, în anul întâi este mai riguros, deșteptarea era la ora 5:50, apoi urmează igiena personală, plecăm la sport, după care masa și orele propriu-zise. Am făcut și catedra militară, efectiv aveam ore și după- masă, făceam instrucții de front, mărșăluiam. Un avantaj era că traiul în cazarmă este gratui, la fel și cele trei mese pe zi. „Plimbarea de seară” era timpul liber, unde dispuneam de circa două ore să mai ieșim prin oraș. La zece era stingerea. Dimineața se mai face și „trecerea în revistă” – se verifică ținuta, să fim aranjați, coseam guler alb. La noi regimul de cazarmă a fost de un an de zile obligatoriu. Apoi, puteam pleca la gazdă, eu am rămas toți cei 4 ani. Asta mi-a format și personalitatea într-un fel.
— De ce ai venit să activezi în Ungheni și nu în Chișinău, de exemplu?
— Eu cred că în Ungheni viața este mai ieftină. Poate că în Chișinău sunt mai multe perspective, dar traiul e foarte scump. Eu nu am unde locui în Chișinău, iar chiria știi și singur cât costă. La moment nu fac naveta Coșeni-Ungheni, stau în oraș, la rude. Pe viitor o să închiriez un apartament.
— Tu ai făcut trei stagii de practică la IP Ungheni, unde ai acumulat o experiență, care a fost cel mai memorabil caz?
— Aici am îmbinat teoria cu practica. Cele trei stagii au fost benefice. Dacă la academie, de exemplu, vedeam ce trebuie să conțină un proces-verbal la modul teoretic, în schimb aici am văzut cum se aplică. Să știi că Ungheniul este un oraș mai liniștit, așa îl văd eu. În momentul stagiului de practică nu au fost careva infracțiuni ieșite din comun, gen omoruri. Au fost mai multe cazuri de furturi, care nu sunt foarte grave.
— Munca pe care o desfășori este una de risc și trebuie să ai tărie de caracter, pentru că implică violență, victime. Ați fost învățați la Academie să vă controlați emoțiile sau e ceva ce se învață în timpul serviciului?
— La academie am avut un curs de psihologie, unde am învățat cum să ne controlăm emoțiile. Pe noi nu ne pregătește doar fizic, dar și moral. Profesorii sunt foarte buni, le mulțumesc că au contribuit la formarea mea. Totuși, cred că și practica te mai învață cum să faci față unor situații emoționante. Prietenii mi-au zis că mult m-am schimbat după ce am început să învăț de polițist. Vreau să vă spun că polițiștii nu sunt de fier și că e un stereotip că polițiștii nu sunt milostivi, noi chiar suntem receptivi. Noi doar lucrăm în interesul cetățeanului.
— Ofițer de urmărire penală, în ce constă activitatea ta?
— Eu acumulez probe la o faptă penală. De specificat că noi lucrăm doar cu cazuri penale, nu și contravenționale. În funcție de probele pe care le acumulez, pot să demonstrez vinovăția sau nevinovăția unei persoane. Când dosarul este gata, îl expediez la Procuratura Ungheni, iar ei îl continuă, eu nu particip la procesul de judecată.
— La final, ce mesaj ai pentru cititorii noștri?
— Pentru cititori – urmați-vă visul, la fel cum l-am urmat și eu, să credeți în forțele proprii. Alegeți o singură direcție și deveniți cei mai buni. Dar dacă aveți un hobby nu uitați de el. Să știți că cea mai mare satisfacție este atunci când ești respectat. Am văzut că este perioada de abonare, deci abonați-vă.
