Fiecare om vine în această lume, pur, inocent, fără să știe ce-i rezervă viitorul. De la leagăn până la maturitate, îngerul păzitor îi este mama, care oferă, fără să ceară nimic în loc. Trecând mai apoi prin labirinturile vieții, nimerind în vâltoarea intemperiilor sociale și de alt ordin, conștientizăm că suntem pe cont propriu. Ne luăm soarta în mâini și ne ducem crucea pe cărarea șerpuindă a vieții. Uneori mai batem la poarta destinului, cerșind un pic de noroc, ne chinuim, ne zbatem și ne tot punem întrebări retorice, care rămân de multe ori fără răspuns, auzindu-le doar ecoul luat de vânt.
Este firesc să ne întrebăm de ce norocul sau succesul se ține departe de noi. Poate că viața este o luptă continuă, pentru care te lupți, te zbați să ieși la lumină, să fii auzit, consolat. Te strădui să pășești drept, să faci bine, să te ridici când viața te doboară, continui să speri, să nu rămâi jos, să nu te lași înfrânt.
Din toate timpurile pentru unii viața a fost mai ușoară, iar pentru alții mai grea. Unii își fac loc cu coatele să răzbată, alții stau cuminți și așteaptă. Ne amuzăm, ne bucurăm, uneori de ceva minuscul, alteori suntem cu moralul la pământ, ne supărăm, ne indignăm, atunci când suntem nedreptățiți, renunțăm sau continuăm să luptăm și tot așa se duce timpul și noi cu el.
De la o vreme, o luăm de la capăt, cu forțe noi și ni se pare că nu este totul pierdut, ne încurajăm, spunându-ne că mâine va fi mai bine ca azi.
E o luptă grea viața aceasta, în care, se pare că doar cei puternici sau lipsiți de bun-simț supraviețuiesc. Oliver Napoleon Hill, autor american de literatură motivațională, spunea că există o singură modalitate de a pedepsi o persoană care ți-a greșit și aceasta este cea care răspunde cu bine la răul făcut. Cea mai mare binecuvântare pentru o persoană sunt actele de bunătate, oferite în schimbul unor acte de cruzime. Timpul petrecut urând pe cineva nu este doar pierdut, ci și sufocă singurele emoții valoroase din inima omului și îl împiedică pe acesta să realizeze lucruri constructive.
Pentru a vedea culorile frumoase ale vieții, pentru a reuși e necesar să ne bucurăm de lucruri simple – de o floare, de un răsărit de soare, de familie, de prieteni, să ne înconjurăm de oameni buni și frumoși la suflet.
Din păcate, viața ne scoate în cale oameni diferiți, depinde din ce unghi îi privim și ne privesc. Este o calitate frumoasă de a putea să ne bucurăm de bucuria lor și viceversa, să ne combatem orgoliile și superioritatea, să putem vedea partea plină a paharului, să avem puterea de a ne trata binevoitor.
Potrivit lui Marcus Aurelius, împărat și filosof a Imperiului Roman: „Omul e făcut să trăiască între oameni. Prin urmare ori îl educi, ori îl suporți” sau cum spunea Andreea Marin, prezentatoare TV, România: ,,Uneori, cei mai puternici dintre noi sunt aceia care zâmbesc, ducându-și în tăcere durerea, cei care plâng în spatele ușilor închise și care duc lupte despre care nu știe nimeni”.
P.S. Deci viața este o luptă, iar prin ea trebuie să mergem cu demnitate, astfel lăsând amintiri plăcute în tot ceea ce facem, în tot ceea ce am fost.
