Nu vi se pare că noi, de fapt, nu trăim, ci aşteptăm? În copilărie aşteptăm să vină mama şi să ne ia de la grădiniţă, aşteptăm când ne vom duce la şcoală, în clasa I – aşteptăm şi nimic mai mult. Pe urmă aşteptăm zilele de odihnă, vacanţa, examenele, aşteptăm să creştem mari, să terminăm şcoala, să intrăm la universitate, să obţinem licenţa, să ne ducem la lucru.
Ne-am dus la lucru şi totul începe de la capăt. Aşteptăm sfârşitul zilei de muncă, zilele de odihnă, salariul, majorarea lui, sărbătorile, concediul, să adunăm bani pentru o cumpărătură. Dacă am plecat undeva, aşteptăm să ne întoarcem, am început reparaţia, aşteptăm când o vom termina.
În tinereţe o anumită diversitate aduce iubirea. Dar şi atunci aşteptăm. Aşteptăm să fim observaţi, aşteptăm întâlnirile, aşteptăm reciprocitate, cerere în căsătorie. Am aşteptat până la sfârşit. Aşteptăm cununia, nunta, primul copil, locuinţa, al doilea copil. S-a împlinit. Şi din nou viaţa merge în spirală. Clasa întâi, a douăsprezecea, dragostea… Când e iarnă, aşteptăm primăvara. Când e frig, aşteptăm să fie cald, e cald, aşteptăm să se facă răcoare, e noroi, aşteptăm să îngheţe, a îngheţat, aşteptăm zăpada. E uscat, aşteptăm ploaia, începe ploaia, aşteptăm să se oprească. Ne-am îmbolnăvit, aşteptăm când ne vom însănătoşi. Ne-am însănătoşit, aşteptăm să slăbim şi invers. Aşteptăm să cumpărăm o pereche de pantofi noi, aşteptăm să se uzeze. Aşteptăm…
E interesant, de ce întrebăm cunoscuţii de viaţă? Ar trebui să-i întrebăm de aşteptări. Ce aşteaptă? Omul a răspuns şi e clar totul. Iată acum eu aştept când vor înceta să mă mai cheme pe baricade. Când vor înceta să mai înşele aşteptările mele. Aştept când cuiva i se va face ruşine de ceea ce se întâmplă, când cineva îşi va cere scuze pentru aceasta. Aştept să fie aprobat bugetul pe anul ordinar. Aştept că mi se împlinească aşteptările referitoare la Europa. Aştept când, fie şi cu pas de melc, ne vom apropia de ea în ce priveşte nivelul de viaţă. Aştept când în locul neîncrederii şi în unii, şi în alţii, va veni convingerea că nu sunt dusă de nas. Aştept ca la alegerile ordinare să votez anume pentru cel de care are nevoie ţara şi poporul. Aştept. Aştept reformele pe care le realizează, le realizează, dar aşa şi nu le duc la capăt. Aştept să fie reduse cu o treime resursele administrative ale ţării şi în loc de 66 de mii să rămână numai 20 de mii. Aştept ca acest fapt să ne facă viaţa mai bună – e una când dintr-o populaţie de 3 milioane mint 66 de mii de acoliţi ai partidelor şi alta e când o fac numai 20 de mii. Tot aşa e cu furturile şi corupţia.
Aştept. Aştept mult ca viaţa mea şi a voastră să fie plină de aşteptări luminoase şi radioase, să ne pătrundem de dragoste şi încredere reciprocă, faţă de ţară, să fim sinceri şi oneşti, încrezători, insistenţi în atingerea scopurilor, plini de forţe şi sănătoşi. Iată atunci nu vom aştepta, ci vom trăi.
