De fapt este o dedicație specială tuturor celor care lucrează, așa ca la colhoz, după „trudozile”, dar care cred că duc pe umerii lor povara unui întreg raion, precum este Ungheni.
„Eh, nu mi-ai picat tu mie vineri, căci îți arătam eu ție”, așa a început discuția noastră cu un responsabil care mi-a sunat și mi-a spus că va urmări dacă am scris „oproverjenie”, corect ar fi dezmințire, la știrea care nu a fost deloc pe placul lui. Să nu credeți că la un articol întreg. Am greșit denumirea unui drum, așa, din necunoaștere, conducându-mă după unele date, probabil, care încă nu au fost actualizate. Deci, stimate domn, scriu și declar că toate, ba chiar toate drumurile din raion sunt bune și am greșit în prima propoziție, pentru ce și îmi cer scuze. Nu se va mai repeta (sper).
Așa de bune sunt toate drumurile din raion, că mai avem de reparat vreun kilometru, în variantă albă, desigur, și gata, putem zice că am ajuns în Europa. Responsabilul însă nu a spus că am greșit unde am spus că drumul a fost pornit aiurea, pietriș turnat peste nămol, început de la doi pari, terminat nu știu unde… Și pentru că am văzut ceea ce am redat, specialistul apucă prăjina înainte și îmi reproșează că încă nu a fost nici recepția finală, că drumul va fi început și terminat acolo unde vor oamenii, că totul va fi minunat. Drum va fi, și încă ce drum! Nu mă îndoiesc, după ce a scris și ziarul, a bătut alarma primarul, s-a implicat și președinta raionului. Analizând ceea ce spune specialistul, atunci când fac reparație, încep a pune tapetul de la mijlocul camerei, căci așa vrea sufletul meu, așa cred eu că e mai bine sau nu îmi pasă cum e corect și cum trebuie de fapt să fie.
Un alt specialist, care habar nu are de siguranța copiilor, cum se organizează o activitate comercială, ce acte trebuie să dețină, pornește un business, iar după ce scrie ziarul despre toate neregulile, supărat foc, se afișează la redacție. Nu știu de ce, dar nu se duce la primărie, să îi ceară socoteală viceprimarului, de ce a rămas fără autorizație de funcționare, pentru care fiecare agent economic plătește sume măricele în fiecare an, dar vine să caute dreptatea la o ziaristă. Bine că a dat peste una mai dezghețată, l-a luat de mână și l-a dus drept la viceprimar, să îi explice cum se face o activitate comercială legală.
Pe un director tare vreau să îl mai întreb când ultima dată a citit un ziar (de o carte nici nu mai vorbesc), dar care ne reproșează că avem prea multă reclamă. Stimate director al direcției dvs., vreau să vă întreb: știți cât costă un ziar, știți câți oameni muncesc pentru ca în fiecare vineri să vă aducă în casă știrile? Noi nu vindem la kilogram, deci nu putem să mințim la cântar, nu suntem precupeți care cumpărăm un produs cu un preț de nimica, apoi îi mai punem și un adaus comercial cosmic. Nu primim nici genți, plicuri sau cadouri. Cât de echidistant scriem, atâta și avem. În cazul dat, mă refer la numărul de abonați.
