De multe ori scrieți în paginile ziarului despre proiecte, ba într-un sat a fost implementat, ba în oraș. Interesant, oare aceste proiecte se deosebesc prin ceva de o faptă concretă? Din anumite motive, nu ni se spune că s-a făcut un lucru, altul, dar totul se realizează doar în cadrul proiectului. Cred că proiectele înseamnă că cineva reușește să cerșească bani pentru o anumită lucrare. Sunt plătiți cei care au fost implicați în căutarea banilor, în organizarea punerii în aplicare a acestuia și, dacă da, de ce nimeni nu scrie vreodată că, în cadrul proiectului, o anumită sumă a fost cheltuită pentru salariile persoanelor care sunt cel mai probabil în serviciul statului. Ar fi interesant și pentru cititori să știe acest lucru. Dacă aș fi angajată într-un proiect, aș invita șeful meu, câteva prietene, colege să participe la el, atunci am avea o cauză comună. Apoi, dacă ar fi reușit ei să obțină un proiect, m-ar invita pe mine. Cum să reușiți să combini serviciul cu implementarea proiectului este deja treaba altui proiect.
Cum am înțeles, banii pentru aceste proiecte sunt alocați în principal de cei de peste hotare. Am început să vorbesc despre acest lucru în legătură cu proiectul bunicilor grijulii din Ungheni. După cum îmi amintesc, unii dintre ei au primit premii bune, cineva ar fi plecat într-o călătorie. Unde este acest proiect acum sau, mai bine zis, unde sunt bunicile grijulii, s-a terminat odată cu banii din străinătate? Atunci s-a vorbit atât de mult despre grija și siguranța copiilor, dimineața puteai vedea bunicuțe vioaie la unele intersecții, dar astăzi nu sunt. Cel mai probabil, COVID-ul i-a încuiat pe toți în casele lor.
În general, în timp ce compuneam scrisoarea, am ajuns la concluzia că bunicile, dacă le pasă cu adevărat, ar trebui să se reformeze și să devină voluntare, deoarece drumuri
