În raionul Ungheni sunt 17 școli de circumscripție, la care copiii sunt aduși cu 19 unități de transport din 31 de localități – este vorba despre aproape 1000 de elevi, precum și 170 de preșcolari și 55 de cadre didactice, angajați ai instituțiilor de învățământ.
Vorbim despre asta cu șeful serviciului transport școlar la Direcția Educație, Ștefan Pascaru. Potrivit acestuia, toate mașinile sunt echipate în conformitate cu cerințele Regulamentului cu privire
la transportarea elevilor (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 903 din 30.10.2014). Mai exact? Centuri de siguranță, truse medicale, stingătoare de incendiu, semne „Сopii”, ciocane pentru spargerea sticlei în autobuze, apă, iarna – căldură.
E aproape perfect. Interesant, ce nu este? Se pare că la fiecare mașină este obligator să se instaleze GPS-navigator, pe care interlocutorul nu-l consideră cea mai mare necesitate, mai ales că ar costa foarte mult, așa că deocamdată caută o opțiune mai bună. O problemă mult mai semnificativă, potrivit specialistului, este faptul că sunt autobuze destul de vechi, iar cele mai moderne, care au fost donate de România, din păcate, au numai 16 locuri, dar sunt necesare câte 25-30. Cum, de exemplu, sunt transportați copiii la liceul din Sculeni? Acolo, a menționat specialistul, au două mașini – una cu 33 de locuri și alta cu 20. Sunt cazuri în care trebuie să transporte până la 100 de copii și, ca să nu fie nevoie să trezească elevii prea devreme dimineața, directorii de școli decid să înceapă lecțiile la 8.30 în loc de 8.00. Apropo, în regulamentul menționat sunt descrise detaliat responsabilitățile tuturor celor implicați în transportul copiilor la școli.
Potrivit interlocutorului, timp de o lună, transportul școlar parcurge aproape 35 de mii de kilometri. Întreținerea tuturor vehiculelor, inclusiv reparațiile, deservirea, achiziționarea pieselor de schimb, benzinei, achitarea salariilor șoferilor care a fi mai mici de 3000 de lei, necesită de la stat 3,5 milioane de lei pe an.
Revizia tehnică? Mașinile o trec de două ori pe an, înainte de începerea anului școlar se verifică dacă autobuzele îndeplinesc cerințele. Dacă se defectează? Se lucrează la această problemă, dar în fiecare an trebuie să treacă la pierderi câte o mașină, iar bugetul nu are suficiente fonduri pentru a achiziționa vehicule noi.
Necesitatea de a transporta copiii a apărut nu azi, ci acum 6 ani, când școlile au început să se închidă și, cum se vede, va fi din ce în ce mai stringentă ținând cont de realitățile de astăzi. Mai puțini au avut norocul Gimnaziului Buzduganii de Sus, de exemplu, care a fost redeschis anul trecut, dimpotrivă, acum, mi se pare, conducerea se gândește ce să facă cu școala, de exemplu, în satul Năpădeni, unde ar fi 40 de elevi, iar clădirea este mare, cum să o întrețină, cum s-o încălzească și cât va costa instruirea unui elev comparativ cu alte școli? Unde să ducă copiii? La distanța de doi kilometri la Cornova, unde la școală studiază peste 100 de copii?
Potrivit Nataliei Maximciuc, director adjunct pentru activitatea didactică la liceul „Aleksandr Pușkin” din Ungheni, la ei sunt aduși în mod organizat 12 copii din Novaia Nicolaevca și Elizavetovca. În plus, 20 de copii vin din Buzdugani, care cu părinții, care cu microbuzul de rută și doi din Măcărești. Aceștia nu pot fi transportați, deoarece, după cum a menționat Ștefan Pascaru, copiii sunt aduși cu transportul școlar din satele în care au fost închise instituțiile de învățământ.
