Am trăit mult și am văzut multe. Desigur, atunci nu exista o asemenea atitudine față de oamenii ca mine, care au aproape 80 de ani și chiar mai mult. Mai degrabă, atâta indiferență. Desigur, guvernul creează acum aparențele unei griji „părintești” față de cei care, putem spune, nu așteaptă nimic de la această viață, cu excepția faptului ca pensiile nenorocite să le ajungă pentru lemne de foc, cărbune, să-și are grădina, să cumpere o pâine și o bucată de carne, unt, dar să mai rămână ceva de medicamentele necesare pentru a menține viața în corpurile noastre obosite. Ce altceva? Să cumpere, cel puțin o dată pe an, de ziua nașterii, mici cadouri pentru fiică, fiu, ginere, noră și cei trei nepoți.
Dacă calculăm, atunci e destul de puțin comparativ cu salariile pe care le primesc cei întreținuți de oamenii care lucrează. Păcat, desigur, că lucrează pentru câteva mii de lei care nu le ajung aproape de nimic. Mulți, desigur, pleacă, dar trebuie să înțelegem că toată lumea nu va putea pleca oricum. Cineva rămâne, ca și copiii mei, din cauza părinților în vârstă, pentru că, dacă nu ar fi fost fiii și fiicele noastre, ne-am fi dat de mult sufletul. De ce scriu despre asta, doar știu că spusele mele oricum nu vor atinge pe nimeni. Unii nu pleacă pentru că nu vor să-și lase copiii cu bătrânii. Orice s-ar spune, banii nu pot înlocui niciodată dragostea de mamă.
Mă uit la vecinii mei. De asemenea, nu mai sunt nici ei tineri. Au crescut copiii fiicei mai mari. Iar mama l-a născut pe unul și a plecat, apoi pe altul și iar a plecat, lăsând copiii la bunici. Acum vine în vizită și se pare că nici nu simte ceva pentru copii, nici copiii pentru ea, bunicii le-au fost și mamă, și tată. Desigur, timpurile sunt de vină, ele au distrus atâtea destine, au lăsat atâția copii orfani bogați cu părinți vii și a despărțit numeroase familii. Deși nu atât vremurile, cât conducătorii noștri, care sunt mai capabili când se gândesc la ei înșiși și la bunăstarea lor, decât la oameni.
Ni se arată la TV că s-a încheiat cu o sărbătoare grandioasă Anul Familiei. Da, cineva a primit ceva, toată lumea a zâmbit, părea că au fost fericiți, însă sărbătoarea s-a terminat, viața va continua, dar nu cred să fie mai ușoară. Dacă tinerii nu au o viață normală, atunci la ce ne putem aștepta noi?
