Așa e firea omenească: îi este frică de schimbări. De aceea poate rămânem prinși în modele de viață, mângâindu-ne cu gândul că așa sunt timpurile, alegem să supraviețuim, în detrimentul unor vise sau năzuințe.
Ne simțim securizați în postura pe care o avem, ne este frică de alte atitudini, anturaje. În plus, mai este și confortul emoțional, căci odată cu schimbarea vin și alte tipuri de emoții. Cum vor fi ele: plăcute, mai puțin plăcute, depinde de circumstanțe. Doar că menținându-ne pe aceeași longitudine și latitudine, nu avem posibilitatea să creștem, nu ne mai dezvoltăm abilitățile de comunicare, relaționare, interacțiune. Riscul – iată care e cuvântul atribuit deseori necunoscutului, pe care ne este frică să îl confruntăm.
Recent, cineva mi-a amintit de un editorial semnat de mine cu câteva luni în urmă. Recunosc, poate am fost prea dură, dar a fost o adresare către unii pedagogi („Ce fel de oameni vrem să crească copiii noștri”), mai mult o doleanță, care sper că a ajuns acolo unde am dorit să ajungă. Apropo, pentru cei care s-au supărat pe cuvântul „a urla”, folosit în text, pot adăuga că DEX-ul explică: „despre oameni: a vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa”. Mesajul meu, ceea ce a presupus vocile mai multor părinți, ne-a impus și schimbarea: copilul a fost transferat la altă școală. Lacrimi, nopți nedormite, teme recuperate, ore suplimentare – toate împreună au fost consecințele nemulțumirii mele.
Deseori, chiar mereu, schimbarea înseamnă doar beneficiu. Așa a fost și de data aceasta. Sper să nu mă dezamăgesc, dar acolo nu am auzit ca cineva să strige, ba mai mult, să urle, iar ceea ce m-a frapat, e că unele ore se fac chiar cu ușa deschisă. Vocea domoală și lentă a dascălului, nu știu cum, dar e auzită de toți 30 de elevi. Deci, se poate, deci, e ușor, dacă ai vocație.
O veche cunoscută se plânge că peste câteva luni va fi redusă în urma schimbărilor operate de guvern. Încerc să o înțeleg: are o teamă neînțeleasă, ezitare, iarăși față de necunoscut, este în căutare, nu știe cu ce se va ocupa când o viață întreagă a făcut unul și același lucru. Caută soluția, doar în curând va schimba regulile jocului, un lucru pe care ni-l sugerează, de fapt, să îl facem, din când în când, psihologii. Atunci când nu te vizează direct schimbarea, poți fi și un bun sfătuitor. „Nu îți fie frică ”, „totul o să fie bine”, „hai, lasă, că nu ești primul”- ușor îi poți spune omului când crezi că nu vei fi vreodată în pielea lui.
Poate de aceea unii dintre noi în fața schimbării, atunci când o simțim, paralizăm. Totuși, orice sfârșit are un început, iar rezultatul merită să fie unul victorios, doar ai început o luptă cu tine însuți. Nu vă fie frică de schimbări, doar evoluția în sine înseamnă schimbare.
