Vreau în acest editorial să-mi expun un gând, pe care l-am enunțat și altă dată, dar care e valabil oricând. El sună așa: Timpul este barometrul faptelor noastre, el este unitatea de măsură cu care ne analizăm viața și rostul ei pe pământ, are proprietatea de a se scurge, iar noi suntem călători prin el.
Cea mai mare dorință a unora dintre noi este în general de a da timpul înapoi, dacă el ne-a lăsat amintiri plăcute, iar dacă trecutul ne-a lăsat durere sau traume sufletești, nu dorim ca acest lucru să se întâmple. Nu cred că există vreun om care să fie absolut mulțumit de toate deciziile pe care le-a luat în viață. Dacă ar fi măcar o posibilitate de a da timpul înapoi și să procedăm altfel, am face-o fără a sta pe gânduri. Analizând la rece dacă ne-am ales profesia dorită, alesul sau aleasa inimii potrivită, dacă e bine că am rămas acasă sau am plecat peste hotare, dacă am fost buni cu cei din jur sau nu prea. Doar un examen al conștiinței ne-ar demonstra starea reală de lucruri, ne-ar indica părțile tari și pe cele slabe ale acțiunilor noastre. Atunci când le-am pune pe toate cap la cap am vrea să ne întoarcem înapoi în timp (de cele mai multe ori) să reparăm ceva. Nu rareori se întâmplă că atunci când stăm la căpătâiul părintelui bolnav, am vrea să retrăim trecutul cu el, dar nu este posibil, că atunci când era sănătos îl ignoram, îl evitam pentru că ne incomoda. De regulă cum se mai întâmplă, ne distanțăm, nu le luăm în seamă sfaturile lor, iar acum când deja e prea târziu, nimic nu ne-ar face mai fericiți decât să le auzim glasul, inundându-ne cu tot felul de indicații.
La fel de mult ar vrea o mamă să întoarcă timpurile, dorind să vorbească cu fiul sau fiica ei mică, care deseori o asaltau cu întrebări curioase, însă aceasta era mult prea ocupată cu cariera, cu casa și, de ce nu, cu viața ei personală. În acele momente mama ar fi mulțumit oricui i-ar fi luat copiii „de pe cap”, măcar pe puțin timp pentru a-și rezolva întrebările ei. Acum ar fi în stare să le lase pe toate baltă, pentru a le satisface poftele, pentru a le mai citi o poveste, pentru a-i asculta ce-și doresc. Copiii, însă s-au maturizat, alte persoane le sunt mentori ale căror sfaturi le urmează.
Adesea ne lamentăm că timpul trece și sunteți tentați să râmânem tributari clipelor trăite, mereu cu regretul că îl pierdem. Uneori suntem supărați pe cei care ne fură timpul, lipsindu-ne de posibilitatea de a-l gestiona corect. De multe ori ne plângem că nu dispunem de timp, uneori fiind chiar noi risipitorii lui, consolându-ne că le vom reuși pe toate, amânându-le la nesfârșit ca să regretăm mai apoi că viața s-a dus. Din niște motive bine întemeiate nu ne putem întoarce în timp de câte ori vrem pentru a repara ceva iremediabil, căci viața își are cursul și legile ei.
