Andreea și Arieana Nicolaevici, originare din satul Mănoilești, raionul Ungheni, și-au dus pasiunea pentru voluntariat peste Prut, acolo unde își continuă studiile universitare și liceale, la Suceava. Prin implicare activă, cele două tinere demonstrează că dorința de a face bine nu are hotare și că solidaritatea se învață, se simte și se trăiește în familie.
„Oamenii încep să facă voluntariat încă de mici”
Andreea are 19 ani și este studentă în anul I la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, specializarea Finanțe și Bănci. Ea ne-a povestit că a făcut primii pași în voluntariat încă din perioada gimnaziului, în jurul anului 2015, când a început să se implice în activitățile școlare și comunitare. „Totuși, implicarea mea s-a intensificat semnificativ începând cu anul 2022, odată cu aderarea la Consiliul Local de Tineret Mănoilești. De atunci, voluntariatul a devenit o parte esențială din viața mea, oferindu-mi oportunități valoroase de dezvoltare personală și profesională”, recunoaște tânăra.
Pentru sora ei mai mică, Arieana, în vârstă de 17 ani și elevă la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” din Suceava, momentul de început a fost la fel de clar. „Călătoria mea în lumea voluntariatului a început la vârsta de 13 ani, în cadrul școlii. Am fost voluntară și în cadrul societății Crucea Roșie. Cu toate acestea, eu consider că oamenii încep să facă voluntariat încă de mici, prin gesturi simple, ajutând, contribuind și implicându-se în viața celor din jur”, mărturisește Arieana.
„Voluntariatul m-a format ca om”
Atât pentru Andreea, cât și pentru Arieana, voluntariatul a fost mai mult decât un hobby – a fost o școală de viață. „Am devenit mai organizată, mai responsabilă și mult mai empatică”, spune Andreea. „Am cunoscut oameni extraordinari, mi-am descoperit pasiuni noi și mi-am dezvoltat abilități, cum ar fi leadership-ul, ascultarea activă și gândirea critică.”
Arieana simte și ea că experiențele acumulate i-au conturat personalitatea: „Voluntariatul mă ajută să-mi hrănesc sufletul, să evoluez și să-mi creez prietenii valoroase. Făcând voluntariat, mă descopăr pe mine însămi, învăț lucruri noi și îmi dezvolt abilități importante precum empatia, responsabilitatea și comunicarea”.
Despre provocări
Ambele fete au recunoscut că principala dificultate cu care s-au confruntat a fost gestionarea timpului. „Una dintre cele mai mari provocări a fost gestionarea timpului între studii, proiecte și viața personală. De asemenea, o altă provocare a fost lucrul cu oameni diferiți — fiecare cu idei, așteptări și stiluri de lucru diferite, dar asta m-a învățat să devin mai tolerantă și mai flexibilă”, recunoaște Andreea.
„Nu pot spune că am întâlnit provocări majore în activitatea mea de voluntară”, precizează Arieana. „Dar provocările au apărut în gestionarea timpului, mai ales atunci când trebuia să echilibrez activitățile de voluntariat cu cele personale sau școlare. Totuși, consider că aceste situații m-au ajutat să mă dezvolt și să-mi organizez mai bine prioritățile”.
„Voluntariatul este frumos oriunde ai fi!”
Mutarea în România nu a pus pauză implicării lor. Dimpotrivă. „La Suceava am avut bucuria de a mă implica în mai multe inițiative care m-au atras atât prin conținut, cât și prin oamenii dedicați care le coordonează”, subliniază Andreea. Ea este activă în cadrul Centrului de Marketing al universității, dar și în Grupul de Inițiativă al Românilor din Basarabia (GIRB). „De asemenea, continui să fiu implicată activ și în comunitatea din Republica Moldova, prin proiecte desfășurate cu ONG-ul Y-PEER Moldova, Consiliul Local de Tineret Mănoilești și alte inițiative locale”.
Arieana ne-a împărtășit că odată cu venirea ei în România acum doi ani, pasiunea pentru voluntariat nu a dispărut. A continuat să caute noi oportunități și la Suceava, participând în diverse proiecte și implicându-se ca voluntară în mai multe organizații care se ocupă cu voluntariatul, precum H4H, ThinkUp Academy, Institutul Bucovina, Consiliul de Elevi, ECO FEEL și altele. „Am continuat să caut noi oportunități și la Suceava. Dacă ar trebui să fac o diferență, aș spune că voluntariatul este frumos oriunde nu ai fi, dar în orașul Ungheni am întâlnit mai multe persoane dornice să contribuie la implicarea comunității”.
Ce pasiuni au surorile Nicolaevici?
Ambele surori au suflete artistice. Andreea ne-a destăinuit că muzica ocupă un loc aparte în viața ei. A absolvit Școala de Muzică Ungheni, specializarea pian. „Pianul nu este doar un instrument, ci o formă de refugiu și echilibru în momentele agitate. Ori de câte ori am ocazia, revin cu drag la claviatură. Muzica mă ajută să mă reconectez cu mine însămi și îmi oferă inspirație și liniște interioară”.
Arieana iubește teatrul și poezia. „Sunt o fire artistică. Cânt la pian, scriu versuri, citesc, călătoresc și mă descopăr în fiecare zi. Îmi doresc să continui să explorez lumea, atât fizic, cât și intelectual, și să mă conectez cu tot ce este frumos și autentic”.
,,Implicarea se învață din mers”
Prin implicarea lor activă, cele două surori arată că voluntariatul nu este doar o activitate extracuriculară, ci o alegere conștientă, care schimbă vieți și comunități. Ele au împărtășit câteva sfaturi cu cititorii care doresc să se implice în voluntariat.
„Aveți curajul de a face primul pas. Nu este nevoie să așteptați momentul perfect — implicarea se învață din mers. Voluntariatul înseamnă atât dăruire, cât și creștere personală. Este o experiență care aduce satisfacții și prietenii de durată”, ne mărturisește Andreea.
Arieana a completat sfatul surorii sale: „Ieșiți din zona de confort și contribuiți direct la comunitatea locală. Schimbați mentalități, susțineți inițiative care promovează solidaritatea și participați activ la proiecte ce pot aduce un impact real. Depășiți-vă barierele autoimpuse și îmbrățișați noi provocări, pentru a contribui la dezvoltarea unui mediu mai unit și mai prosper pentru toți”.
