În ziarul „Unghiul” din 01.11.2019 a fost publicat articolul „Cine se face vinovat că nu vin facturile?”. Ce credeți, s-a luat vreo măsură? Nicio reacție. Pot spune că suntem nepăsători la toate ce se întâmplă în jurul nostru, ba chiar și cu noi înșine. Dovezi sunt foarte și foarte multe. Iată, de pildă, câteva și foarte convingătoare. Ca exemplu luăm numele pe care le întâlnim cel mai des în țara noastră: Ciobanu, Cioban, Ceban, Ceoban, Cojocaru, Cojocari, Cojuhari etc. Câțiva ani în urmă am fost la Casa Națională de Asigurări Sociale și am văzut că la un ghișeu era scris că deservește specialista Liudmila, iar la cel de alături – Ludmila. Am zis că e o greșeală probabil. La care mi-au răspuns că așa e corect conform buletinului. În prezent la aceste ghișee nu mai este indicat prenumele.
În rutierele care circulă prin oraș este afișat în română „Cereți tichetul de călătorie”, iar în rusă „Возьмите билет”. Cum așa? Vorbitorii de limbă română trebuie să ceară, însă cei de rusă numai să ia?
La farmacia din policlinică la loc vizibil este afișat „Acceptăm – Принимаем – We accept” (master card)”. Am zis vânzătorilor că nu e corect și trebuiesc luate, la care mi-au reproșat că așa este de la bancă și nu au treabă. La un moment dat și cumpărătorii de medicamente au sărit în apărarea angajaților. Îi înțeleg, poate sunt cu necazurile lor, dar și bolnavi.
La radio, televizor de multe ori nu-i înțeleg pe unii care vorbesc și ce spun sau citesc cu rupturi de fraze și intonații nepotrivite. La noi guvernanții și miniștrii nu vorbesc clar, fără bâlbâială, cum vorbesc simplii cetățeni ai României. Aceeași limbă, dar la 2-3 vorbe se cunoaște de unde e persoana.
De fiecare dată mă străduiam să atrag atenția la momente de așa natură, dar fără izbândă. Cred că statul ar trebui să se implice și chiar să elibereze poate de acum înainte buletine de identitate cum e corect (așa cum în Ucraina scriu Nicola în loc de Nicolai) fără să mai întrebe persoana. Sau mergem așa mai departe? Până unde sau când. Nouă toți ne dau sfaturi cum să facem schimbări, cum să trăim. În schimb, la noi se face teatru. „Vorbește Moldova” – despre ce? Persoane cu comportamente negative și vicii? Așa emisiuni socot că nu trebuie să fie difuzate. Să promovăm lucruri bune de unde să avem de învățat, dar nu de pierdut timpul și de discutat aiureală.
Îmi amintesc lecția de istorie „Lupta moldovenilor de la Tatarbunar”. Învățătorul de atunci nu dădea explicații de ce și cum. Așa erau timpurile, ba chiar și acum, nu sunt explicații clare pe teme de istorie, însă istoria o facem noi. Cum am ajuns să trăim în Republica Moldova și care-i viitorul ei?
