Vreau să spun că a răspuns proprietarul stânei situate în apropierea drumului Sculeni-Ungheni, a cărei fotografie a fost expediată la „Unghiul” de un călător, apoi am avut o discuție despre ea cu primarul și un specialist.
Îi sunt recunoscătoare interlocutorului că nu a început să ne certe și nu a acuzat jurnalistul de toate păcatele lumii, la noi se întâmplă și așa ceva. Deși, în realitate, jurnalistul nu își exprimă opinia, el rezumă, scrie, de obicei, ceea ce spun ceilalți, dar, totuși, este acuzat autorul articolului. Desigur, e mai ușor să-i reproșezi lui decât primarului sau unui specialist, căruia vei fi nevoit să i te adresezi și alte dăți, iar acesta poate să-ți reamintească sau să-ți spună că nu a uitat nimic.
Scriu pentru că într-o privință sunt de acord cu proprietarul stânei care a făcut atâta zarvă. De exemplu, nu am putut să-i răspund pozitiv la întrebarea lui, bunăoară, dacă în locul ocolului pentru oi ar fi fost o vilă cu 3 etaje a vreunui funcționar public, cu un salariu de 3000 de lei pe lună, aș scrie despre asta? Fără dovezi – nu, deoarece uitați-vă câte case cu 2 etaje s-au construit și, din păcate, nu ne este dat să știm care dintre ele a fost zidită cu bani munciți și care – din venituri ilicite. De cele mai multe ori, ne rod îndoielile în ce privește lipsa de prihană precum și „credința” nomenclaturii sovietice și a parveniților îmbogățiți peste noapte. Nu aș fi scris nici despre stâna lui dacă acolo ar fi fost curat și dacă murdăria nu ar fi trezit nemulțumirea oamenilor. N-aș fi avut ce scrie.
Îl înțeleg pe tânăr, așa mi s-a părut după voce, că stâna a apărut mai devreme și noi suntem cei care ne-am băgat la el cu drumul nostru. Însă repet, nu e vorba de stână, ci de dezordinea din jurul ei, doar nu pentru oierie ar fi fost amendat, ci pentru murdărie. Ce-i drept, tânărul se justifică că nu ar fi gunoiul lui, ci al unui unghenean nerușinat care a adus deșeurile aici, pe pământul lui, le-a descărcat, iar el atunci nu era, lucra peste hotare ca să poată cumpăra aceste oi, datorită cărora își câștigă existența.
Înțeleg și reproșul lui că e greu să îngrijești animalele, mai ales dacă e frig, noroi, acolo poți să răcești și să te îmbolnăvești, iar oile nu le vei lăsa fără supraveghere. Înțeleg, dar, în același timp, e alegerea lui – grea, forțată, dar a lui. Chiar am „înghițit” fără a riposta reproșul lui că dacă noi vom scrie astfel, aici în genere nu va rămâne nimeni. Da, dacă oamenii ar pleca peste hotare numai de aceea că noi n-am scris ceva cum trebuie, credeți-mă, niciunul n-ar fi plecat. Pe când murdăria din jur îi nemulțumește pe oameni și devine încă o picătură mică când crapă răbdarea. Au fost dureroase cuvintele băiatului că el nimănui n-a făcut nimic rău. Așa este, nimănui – nimic, dar la fermă trebuie să fie ordine.
