Să ne bucurăm, oameni, să triumfăm, pentru că Uniunea Europeană intenționează să aloce țării noastre, pentru respectarea normelor democratice și a standardelor statului de drept, 100 de milioane de euro: Din ele 60 de milioane vor fi credite, care de mult nu ne mai sperie. Mare lucru, cu vreo zece milioane mai mult sau mai puțin, oricum nu noi le vom restitui, ci strănepoții noștri sau vecinii.
În acest caz, adică, primind banii în trei tranșe în anul curent și cei următori, Moldova noastră, fără îndoială, va continua reformele importante, combaterea corupției, crearea statului de drept (oare se poate mai mult, deși, cum se spune, perfecțiunea nu are limită) și, desigur, dezvoltarea economiei. Se menționează importanța obținerii unor rezultate concrete de la reformele realizate în țară, mai mult, primele realizări în această direcție.
Spuneți-mi, poate noi nu înțelegem ceva, poate comisarii europeni au confundat țara noastră cu alta? Veneau la noi, dar s-au oprit în România? Și poate noi, muritorii de rand, trebuie doar să credem în aceste rezultate palpabile? Trăim rău, dar tot repetăm că avem deja rezultate evidente. Amintiți-vă cum pensiile și salariile nu se achitau luni de zile, mai bine zis, în locul lor se împărțeau crupe, paste, zahăr, produse lactate, iar oamenii trăiau? Amintiți-vă, patru ani în orașul Ungheni nu s-au încălzit casele și instituțiile, oamenii au instalat țevi pe acoperișuri și pe pereți, dar au supraviețuit. Înainte oamenii visau la o cămăruță în cămin, acum toți vor case cu două etaje – au câștigat. Pe ce căi – e altă problemă, dar rezultatul(?) e rezultat. Evident? Evident.
Sunt mici pensiile și salariile? Să ne bucurăm să avem și din astea. În schimb, vom bea mai puțin alcool, căci nu vom avea pe ce, deoarece să fi avut bani, eram în fruntea planetei. Vom mânca mai puțin și vom arăta ca manechinele. În plus, ne vom obișnui că ne mulțumim cu puțin. I-a fost greu lui Robinson Crusoe pe insula nelocuită, în schimb, despre aventurile sale citim cu plăcere de aproape trei secole, însă dacă el ar fi trăit pe insulă în belșug, o brânză mai scria Defoe. Așa și noi. De-am fi avut de toate, cine și-ar fi amintit de noi, cine și-ar fi cheltuit timpul cu noi în beneficiul propriu?
Haideți să căutăm în toate ceva bun. Au mărit tariful la apă aproape de două ori? Să spunem: „Mulțumim, domnilor, că nu l-ați mărit de 3 ori”. Mai știi, poate acum vom consuma mai puțină apă și din acest motiv râul Prut va avea mai multă apă, odată cu el și Dunărea, apoi Marea Neagră.
Nouă în genere nu trebuie să ni se acorde atenție, noi mereu suntem nemulțumiți, nimic nu ne place. Dacă te uiți la noi și asculți opiniile noastre, niciun fel de rezultate nu mai vedem, nu mai obținem succes. Cu atât mai mult, cu cât acest lucru nu se face pentru noi, ci pentru funcționarii europeni și de dragul creditelor, din care se pot înfrupta binișor cei care stau în spatele rezultatelor și realizărilor noastre.
