În repetate rânduri m-am convins că oamenii de pe valea râului Cula au farmecul lor aparte. Sunt dintr-un alt fel de aluat decât ceilalți ungheneni. Vorba lor îți aduce zâmbetul pe buze și te învață adevărate lecții de viață.
Unul dintre aceștia e și Ștefan Golimaz din Curtoaia, comuna Condrătești. Pe lângă munca agricolă și grija familiei sale, a crescut șase copii (4 fete și doi băieți), acesta deprinde din tinerețe o ocupație de suflet – împletitul din lozie. Mai exact, din anul 1977, când s-a căsătorit cu Ana Chitoroagă, „fură”, vorba dânsului, de la tatăl-socru, practica împletitului în lozie. „Aveam nevoie de un coș și m-am dus la socru. Am cerut și el mi-a răspuns: „Ce făceai tu, când eu împleteam coșuri?”. Mi-a fost rușine și am „furat” această îndeletnicire” își aduce aminte Ștefan Golimaz cum a început pasiunea lui pentru împletitul din lozie. De atunci prinde drag și cât îl vor ține puterile va meșteri coșuri din lozie, pentru că orice meserie „furată” e cea mai scumpă și pe care o cunoști în profunzime, ne mai spune dânsul. Fiica Ana confirmă spusele tatălui. „Chiar dacă are probleme la un picior, iar la această îndeletnicire e nevoie ca să folosești picioarele, și mama îl mai dojenește, îi spune să nu stea mult în picioare. Dar asta e pasiunea lui de suflet, nu se lasă, îi este prea dragă și, apoi, se regăsește pe sine în această activitate” ne zice aceasta.
Un plus e că îi mai aduc și un venit modest în familie. Le vinde. De când au ajuns a fi în modă rețelele sociale fiica Ana, care e în Ungheni, îi dă o mână de ajutor în a-și promova lucrările în mediul online. „Le-am vândut cu 150 lei anul acesta, dar tata zice că vor ajunge să coste și 200 lei” ne spune Ana. Aceasta mai adaugă că a ajuns tatăl ei să încerce să facă și altceva decât coșuri. „Pentru a face un eveniment deosebit de sărbătorile pascale educatoarea i-a propus tatei să confecționeze din lozie un ou. El a acceptat, chiar dacă făcea așa ceva pentru prima oară” ne mai povestește Ana, pentru că e deprins cu provocările vieții și le face față cu brio Ștefan Golimaz. „Când tata avea 14 ani moare bunelul, adică tatăl său. Astfel, la vârsta adolescenței a devenit capul familiei, care trebuia să aibă în grija sa pe mama și pe cei doi frați. A fost și este foarte responsabil, lucru pe care l-am învățat și noi de la el” ne mai istorisește fiica.
Începutul este mai greu
„Atunci când începi să confecționezi coșul cel mai greu e începutul, când trebuie de făcut fundul coșului, pun 5 bețe mai groase (două le despici că sa încapă celelalte 3 și împletindu-le cu mlădiță se primește fundul coșului). Aici îți trebuie mai multă putere, în rest totul merge repede” povestește Ștefan Golimaz tehnica împletitului din lozie. În continuare dânsul împărtășește din experiența sa: „Pregătim 20 de lozii (fusei) de cele mai trainice și lungi le înfigem la fundul coșului (noi îi zicem soare) după care cu lozii medii începem a împleti. La împletire folosesc două feluri lozii, de culori diferite ca să iasă coșul mult mai frumos. Apoi, trecem la torți (2 bețe le înfigem la o distanță egală, după care pregătim câte două lozii cele mai lungi pentru a le împleti în jurul celor două bețe) și încă câte 2 lozii elastice și lungi pentru a fi răsucite și împletite toarta”.
Îl ajută soția
În pofida că îl dojenește că nu își precupețește sănătatea, consoarta îl ajută. Ana ne zice că tata apare cu rezultatul, adică coșurile, însă în spatele lui, mama mereu îl ajută și îi curăță lozia de mlădițele cele micuțe. Acest lucru, conform fiicei, este unul foarte migălos, necesită răbdare.
Ștefan Golimaz anual face aproximativ 40 de coșuri. Ar reieși că până la moment a confecționat aproape două mii de coșuri.
L-am cunoscut pe Ștefan Golimaz la Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir”, acolo unde se implementează proiectul ”Echilibru de gen la bibliotecă” și care este o continuitate a unui alt proiect, „Femeile pot reuși și de acasă”, care a avut ca scop promovarea cetățeniei active în rândul femeilor. „ Prin aceste două proiecte ne-am propus să obținem un raport echilibrat dintre bărbați și femei în anumite domenii, în special în domeniul culturii, deoarece principiul egalității de gen prevede ca participarea celor două sexe să fie proporțională cu ponderea lor în totalul populației” ne spune Aliona Manciu, șef serviciu asistență metodică la BP „Dimitrie Cantemir”.
Materialul apare în cadrul inițiativei „Biblioteca faptelor bune”, lansată de PP„Unghiul” în colaborare cu BP „Dimitrie Cantemir”.
