Citesc o știre din multele, care ne umplu emailul (poșta electronică) în fiecare zi, și care m-a întristat. E jale mare la noi în țară! Tot mai puțini rămânem în Republica Moldova, pe această palmă de pământ, care e roditor, înfloritor etc. Epitetele ar putea curge gârlă, doar că rămâi numai cu ele. Realitatea îți oferă altceva. Lanuri lăsate în voia buruienilor, case fără stăpân, drumuri de țară devenite cărărușe, din cauza că nu mai are cine merge pe ele.
Iar oamenii? Mulți dintre cei care au ales să trăiască bine aici, percep acest bine doar periodic, atunci când primesc salariile și pensiile derizorii. O altă parte încearcă să păstreze aparența unui trai ca în sânul lui Dumnezeu, pentru că îi vezi cu sacoșe pline cu mici, cârnați și bere zilnic, dar și pe la sediile instituțiilor bancare sau de împrumut.
Ies dintr-un credit, intră în altul, cu dobânzi ce cresc peste noapte. Nu mai reușește, bietul moldovean, să își dea datoriile. De cele mai multe ori le rămân moștenitorilor. Până ce încă nu avem un cadru favorabil pentru investiții, care ar redresa situația. Aceasta este accentuată de lipsa unei rețele de drumuri bune. În 5 ani nu s-a reușit să se repare un drum internațional, Ungheni-Chișinău.
Pleacă oamenii. Dar tragedia cea mai mare a noastră e că pleacă tinerii în lume. Nu cum plecau la Chișinău, cu gândul că vin îndărăt după absolvirea unei universități, ci pleacă de tot. El devine cetăţeanul definitiv al altei țări, va fi specialistul care ajută la dezvoltarea unui alt stat decât Moldova.
Datele Biroului Național de Statistică mi-au arătat cifre care sunt, de fapt, rudele noastre plecate ”definitiv”, dar care au rămas, definitiv şi dureros, cu sufletul acasă, în satul sau orașul în care mai speră că poate într-o zi pașii îl vor purta. Dovada sunt și alegerile parlamentare din 24 februarie. Atunci când au stat ore în șir ca să voteze. Acest dor și refuz să uite că s-au născut pe acest petic de pământ i-au ținut în acele cozi.
Mai speră moldoveanul cu sârg că lucrurile vor reveni la normal, că cei care își construiesc peste noapte castele de milioane vor arăta în declarația pe venit de unde au venitul și dacă au plătit impozitele. Ca să știe cât a vărsat cutare sau cutare funcționar public în Fondul Social, care zice că și-a luat vreun automobil de lux sau are casă de milioane cu un salariu modest, pentru pensia unui bătrân sau indemnizația vreunui copil cu dizabilități severe care cerșește la un colț de stradă…
