Cei care au avut ocazia să se afle în țări cu democrații bine puse la punct au putut observa oameni cu zâmbetul afișat pe față, cu dispoziție la înălțime, oriunde nu s-ar afla. Involuntar ne punem retorica întrebare: oare să nu aibă probleme, oare totul e bine sau ce-i face să meargă pe stradă cu un chip atât de luminos? Unii care ajung să trăiască în mediul lor, vor constata: sunt bine crescuți, cunosc regulile bunelor maniere sau gândirea lor este alimentată doar de idei pozitive.
De vrei să afli răspuns la asemenea întrebări ei îți vor spune cu amabilitate: ”Dacă ai un necaz sau o problemă nu e cazul să-i indispui și pe ceilalți. Indiferent de situațiile neplăcute pe care le trăiești, nu transmite și nu lua energie de la cei pesimiști. Păstrați relațiile doar cu oamenii veseli, căci cei nemulțumiți te vor trage la pământ. Continuă să înveți, să cunoști mai multe lucruri, informează, ocupă-te de lucruri plăcute și nu lăsa creierul să se lenevească. Bucură-te de orice mărunțiș cât mai des și cât mai mult. Înconjoară-te cu tot ceea ce iubești. Fie că e vorba de familie, animale, plante, hobby, orice. Casa ta este refugiul tău. Ai grijă de sănătatea ta. Dacă ești bine, ține-o tot așa. Dacă sănătatea e instabilă, întărește-o. Nu reveni acolo unde persistă sentimentul de vinovăție. Spune-le celor dragi cât de mult îi iubești, folosește orice ocazie să petreci timpul cu ei”.
Aceștia îți vor mai sugera încă un lucru destul de important: ”Când vrei să plângi, ține-te, suferă și mergi înainte. Unicul om care îți va fi alături toată viața ești tu. Trăiește până mai ești în viață”.
Ce m-a făcut să expun aceste gânduri, sfaturi, concepute și trăite de oameni, corecți, verticali și cu bun-simț?
Este vorba despre un caz pe care l-am trăit recent nu doar eu, ci și unii colegi aflați într-o deplasare de serviciu. Ne-am pus cu toții întrebarea: cum să fii pozitiv, atunci când în jur suntem înconjurați de unele specimene, ce sunt puse pe lucruri rele. Încărcați sufletește de momentele frumoase pe care le-am acumulat de la o activitate dedicată preșcolarilor în una din grădinițele de copii, s-au găsit mai apoi persoane certate cu bunul- simț, care parcă intenționat au încercat să ni le spulbere. De fapt, cel mai tragic însă nu ar fi fost acest lucru, ne-am zis noi, ci situația accidentară la traseu pe care au încercat tipii să ne o creeze, niște persoane suspecte și necunoscute. Nu știm, norocul sau poate îngerul păzitor să fi fost cu noi, de am scăpat cu bine.
După o asemenea situație în față ne apar încă o sumedenie de alte întrebări: cine și cui i-a trecut calea sau ce se produce cu mentalitatea celor de pe această palmă de pământ? Se creează impresia că cei puși pe rele au satisfacție de la faptele lor. Odată săvârșite, aceștia își alimentează spiritul bolnav de ceea ce au nevoie sau creierul lor are alte funcții, viziuni, nespecifice intelectului uman? E grav, e foarte grav, atunci când la fiecare pas ești urmărit de vreo primejdie. Rămâne să ne întrebăm din nou dacă mai putem fi liberi, descătușați, zâmbitori, pozitivi și optimiști? Un exemplu elocvent în această ordine de idei, până mai una-alta ar fi: oameni triști, fețe îngrijorate, situații incerte și imprevizibile pe acest plai mioritic.
