O întrebare filozofică: de ce viața este așa și nu altfel? De ce unii ajung la o vârstă foarte înaintată cu mintea sănătoasă și memorie bună, iar cu alții ceva se întâmplă și persoana se pierde pe sine însuși?
Un unghenean, la vremea sa, a lucrat ca șofer, cu timpul a procurat un apartament cooperativ, totul părea a fi normal, cu excepția faptului că era singur. O vecină bună la inimă spune că ar fi plecat în Italia, dar nu i-a mers acolo și s-a întors. Nu știm dacă a avut soție, dar se pare că are o rudă la Chișinău și pe nimeni mai mult. Femeia se lamentează, chipurile, cum trăiește acest nenorocit care nu are în apartament nici lumină, nici apă, nici căldură. Cel mai rău lucru este că o mână nu funcționează, el cade deseori, însă nimeni nu-l îngrijește, nu-l ajută. Se pare că serviciul social nu dorește să-l înregistreze, făcând referire la faptul că are o rudă căreia îi va reveni apartamentul, dar acesta, de asemenea, nu este în stare să-l ia, deoarece trăiește în înghesuială și nu au posibilitate să îngrijească de această persoană, căci toată familia lucrează. Toaleta din acest apartament este stricată. Nu e greu să ne imaginăm ce se face acolo dacă nu are apă. De ce specialiștii nu înțeleg că nefericitul om trebuie plasat undeva, este clar că e bolnav psihic și nu vrea, dar există anumite reguli, are nevoie de tratament, are nevoie de îngrijire, trebuie spălat, hrănit și nu lăsat în acest hal.
În plus, în timp ce este tratat, să se facă cel puțin o mică reparație în apartament, un om nu trebuie să trăiască în astfel de condiții. Interlocutoarea mă cam surprinde prin necunoașterea realităților de astăzi – repararea unui apartament cooperativ, conectarea luminii, a apei, asigurarea cu căldură costă bani.
Discutăm această problemă cu șeful Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Ungheni, Tudor Rădeanu. Potrivit lui, bărbatul s-a aflat la Centrul de plasament din Sculeni, dar îi chinuia pe toți pentru că nu voia să stea acolo. Se săturase, fiindcă a trăit aproape un an întreg. Nu vrea să meargă din nou acolo și nu îl pot forța. Are lucrător social, îl vizitează, cică, vorbiți cu ea și întrebați cum e să ai grijă de o astfel de persoană. Se pare că s-au alocat 6000 de lei, s-au făcut reparații mici, i s-au achitat datoriile, s-a conectat lumina și s-a făcut ordine. Dacă ceva va amenință viața acestui bărbat, atunci va fi necesar să se perfecteze din nou documentele și să-l ducă la Sculeni. Dacă este bolnav mintal, atunci această chestiune ar trebui să fie decisă de medic și trimis la un centru special, dar serviciul social ar trebui totuși să se ocupe de acest lucru. Ei au vrut să plaseze persoana într-o familie cu întreținere pe viață și posesia ulterioară a apartamentului, dar ruda nu dorește – aceasta este o moștenire. Așa sunt oamenii noștri, să îngrijească de un bolnav nu pot, dar dacă vine vorba de moștenire – apar imediat. Și dacă totuși va dori să plece la centrul de plasament, va fi cazat acolo, dar cu forța nu-l va duce nimeni.
Continuăm conversația cu șefa serviciului deservire socială la domiciliu a acestei direcții, Svetlana Nemțanu. Ea a menționat că, deși bărbatul nu are aviz medical, el nu este sănătos. În prezent, urmează un tratament la spitalul raional, iar specialistul speră că va fi examinat de medici și se va determina diagnosticul. După externare, dacă nu va fi trimis la tratament special, se va întruni comisia și va decide ce să facă în continuare.
