Se întâmplă ceva în lume și nu știu cum trebuie să reacționezi: cu surprindere, cu tristețe, cu admirație sau cu indiferență și să lași lucrurile să-și urmeze cursul firesc? Păi, îmi spune mama că la Sf. Vasile nu a fost niciun copil cu uratul (un obicei de iarnă în care copiii, în mare parte, vin și le urează un an cât mai rodnic). Micuții veneau cu zâmbetul pe buze, cu clopoței în mână și glasurile lor umpleau ulițele și inimile de bucurie. Dar acum, niciun glas, nicio bătaie în poartă, niciun „Mânați măi hăi, hăi!” să răsune. Se pierde obiceiul și e păcat. Și iată așa ne pomenim că devine subiect de articol dacă în vreun sat se mai păstrează acest obicei.
Sau un alt exemplu – eu și toți oamenii de prin cele5-6 sate de primprejurul Buciumeniului au călătorit ani și ani cu trenul. Mi se părea că era ceva firesc, deși nu era cea mai rapidă cale. Vă spun sincer că în anii copilăriei mele eram invidioasă pe cei care ajungeau prin centrele raionale sau la capitală doar cu autobuzul. Ajungeau mai repede, mai confortabil și în plus era mijlocul de transport nu atât de accesibil ca și acum.
Acum am ajuns să casc ochii a mirare când merge vreun tren, chiar și unul de marfă, pe drumul de fier. Acum, trenul trece rar. Când aud șuieratul lui, îmi întorc privirea, de parcă aș vedea ceva de mult pierdut. O minune care, deși atât de familiară, mă surprinde. În copilărie, trenul era ceva normal. Azi, îmi casc ochii a mirare când îl văd, de parcă n-ar mai avea ce căuta pe aceste meleaguri. Și mi se face dor. Dor de acele vremuri, de acele drumuri, de acea rutină care atunci părea obișnuită, iar acum e ca o poveste. Mi-e dor să circul cu trenul, chiar dacă era zgomotos, se oprea des, dar ne lega. El ne știa poveștile, ne purta griji și doruri.
Oare ce se întâmplă cu obiceiurile noastre, cu lucrurile care ne defineau? Se pierd sau ne pierdem noi, prea grăbiți să observăm? Și mai ales, ce facem cu toate acestea? Le lăsăm să devină doar amintiri? Sau găsim în ele un motiv să ne întoarcem, să păstrăm, să povestim mai departe?
Știre: La 9 ianuarie 2025 ÎS „Calea Ferată a Moldovei” a anunțat că din cauza situației financiare dificile a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, care nu permite continuarea circulației trenurilor suburbane, anulează: trenul NR 604/603 Chișinău – Bender-3: cu plecare din Chișinău – începând cu 12.01.2025, cu plecare din Bender-3 – începând cu 13.01.2025; – trenul NR 6924/6923 Bălți-Sl. – Rogojeni se anulează: cu plecare din Bălți-Sl. – începând cu 12.01.2025, cu plecare din Rogojeni – începând cu 13.01.2025. Astfel, în țara noastră singura cursă feroviară suburbană a rămas Ungheni-Chișinău.
