În ultimii ani tot mai des aud candidații la alegerile parlamentare și cele prezidențiale, înalți demnitari de stat spunând că ne vor aduce copiii acasă. Cum zicea bunica mea, „mânțămăsc și bodaproste”. Desigur, vorbesc doar în numele meu. Ceilalți creadă ce vor.
La ce să mi-i aduceți? La un salariu de 3-4 mii de lei care, dacă lucrează și soția și primește cam tot atâta, având doi copii, le-ar ajunge numai de mâncare și să achite facturile? Chiar dacă admitem că își găsesc o muncă mai plătită – deși eu nu cred așa povești, fiindcă asemenea locuri de muncă sunt de mult ocupate – câți ani trebuie să lucreze, să adune leu cu leu ca să-și cumpere o locuință? Dar o mașină? E prea mult? Oare nu orice om își dorește să aibă o casă, condiții de trai, calculator, telefon, o mașină, haine? Înseamnă acest lucru că vrei prea mult de la viață? Sau poate în zilele noastre acestea nu sunt cerințe normale? Ori să continuăm să le povestim despre greutățile prin care au trecut generațiile în vârstă și că ar trebui să se mulțumească cu ce au, să nu pretindă la mai mult, să nu-și dorească o viață mai ușoară?
Dacă chiar într-atâta doriți să aduceți în țară tinerii plecați peste hotare, începeți cu dezvoltarea economiei, ca să aveți de unde da salarii bune, să fie locuri de muncă, mai reduceți dobânzile la bănci, poate s-ar ieftini și metrul pătrat de spațiu locativ, și legătura de mărar, și uleiul care a fost scumpit artificial, deoarece este din belșug peste tot, iar acum se vinde de parcă ar fi somon sau icre.
Nu e normal când absolut toată lumea – și cei de 90 de ani, și cei de 7 – discută doar despre politică și ce trăsnaie a mai făcut un șef de partid sau altul. Oamenii merită să aibă o viață liniștită, fără tulburări și fără să se enerveze privind tot felul de discuții despre una și aceeași la toate posturile de televiziune. Bine ar fi dacă măcar unii conducători s-ar gândi la asta.
