O localitate așezată la frontieră. Verde, cu case noi construite, dar și cu unele vechi țărănești, cu drumuri asfaltate și în variantă albă. Aici este un muzeu de istorie și etnografie, un liceu, o școală de artă.
Tot aici s-au născut personalități marcante ale culturii și științei naționale. Prin Sculeni, că de acest sat e vorba, curge râul Prut. Atunci când vii dinspre Ungheni satul te întâmpină cu o frumoasă alee de castani. Aleea este mult mai mică decât cea din Ungheni, dar este unică, pentru că în alte sate ale raionului nu vei găsi așa ceva.
Despre această alee, dar și alte locuri, care nu se regăsesc în altă parte, am vorbit cu Maria Calin, directoarea muzeului. „Nu există o dată exactă care să spună când au fost plantați în Sculeni castanii, dar după dimensiunile pe care le prezintă, se presupune că ar fi anul 1975, odată cu cei din Ungheni”, ne povestește interlocutoarea noastră. În luna mai, această alee înflorește, creând o priveliște minunată.
Ne continuăm mica noastră călătorie prin vechiul târg al Sculenilor. Muzeografa îmi deapănă istoria satului. „În anul 1930 localitatea era împărțită, să zic așa, în trei mahalale sau regiuni: Sculeni-Târg, Sculeni-Vechi de pe malul drept și Sculeni-Vechi de pe malul stâng al Prutului. Acum e doar Sculeni și Sculeni-Vechi de pe malul stâng al Prutului”, specifică Maria Calin. Deci, vorbim de un sat mare și frumos, plus la aceasta Prutul nu era graniță, dar era parte din Sculeni. „Cât timp a fost Principatul Moldovei, la Sculeni nu a fost vamă, ci doar un punct de trecere pentru populația care se ducea la Iași cu vânzări. După 1812 însă, când au venit rușii, s-a făcut serviciul vamal, care nu a funcționat în perioada sovietică, fiind doar loc de trecere pentru delegațiile trimise de Uniunea Sovietică sau cele ce veneau din România”, spune dânsa. Serviciul vamal s-a deschis după obținerea independenței și funcționează până în ziua de azi.
În partea satului, ce se numește Sculeni-Vechi, este un alt loc cu încărcătură istorică – cimitirul ortodox. Acesta datează de trei–patru sute de ani, cu monumente istorice din perioada țaristă din marmură și piatră. Monumentele rămase de la nobilii de altă naționalitate, cum ar fi germani și ruși, datează de peste două sute de ani. „Aici este îngropat boierul Malik cu soția sa, funcționar de curte, fiind numit de țar, și moșieri germani ca Von Rosen și Von Wass. Cei din urmă și-au avut moșia până la Floreni”, ne povestește directoarea muzeului.
O importanță aparte în dezvoltarea Târgului Sculeni au avut-o evreii. Despre aceștia Maria Calin ne spune că au venit până în 1812, dar datorită politicii coloniale țariste din Basarabia, a fost stimulat fluxul emigrațional al lor din Sculeni. În localitatea de frontieră este chiar și un cimitir evreiesc. Însoțitoarea noastră ni-l descrie cu morminte care „aveau monumente specifice din piatră”, în locul crucilor cu care suntem noi, ortodocșii, obișnuiți. Din păcate, acestea au fost însă profanate. În continuare ea ne dezvăluie din istoria vitregă a acestui loc: „La solicitarea kolhozului din Cioropcani, în perioada hrusciovistă, s-ar fi scos de aici peste 40 de căruțe cu pietre funerare, pentru a le folosi la construcția unei ferme. Restul ar fi fost luate de localnici, fie pentru construcție, fie pentru pavajul drumurilor”. Nu am putut estima numărul mormintelor din cimitir, informația putând fi aflată doar din datele oficiale, deținute de rabinul din Chișinău. Despre mormintele în sine se spune că „la solicitarea evreilor, în jurul anului 1978, morții au fost dezgropați și duși în cimitirul de la Bălți și, probabil Fălești.”
Printre cele mai deosebite locuri se situează chiar Muzeul de Istorie și Etnografie, care a fost fondat în 1985 la hotărârea sindicatului, a sovhozului, la propunerea lui Vasile Cugut, personalitate marcantă a satului Sculeni. Inaugurarea oficială a fost în 1987. Despre muzeu, directoarea spune că are în jur de o mie de exponate. La început, acestea conțineau fotografii din perioada interbelică și postbelică, obiecte din lut, etnografice, tehnice, arme etc. „Cel care a adunat toate exponatele pentru muzeu a fost primul director. Acestea erau de la oamenii din comună, exceptând localitatea Floreni, de unde au fost colecționate doar poze”, specifică Maria Calin. La moment clădirea muzeului nu se află într-o stare suficient de bună pentru a primi vizitatori. Dar, pentru a redresa situația, a fost aplicat un proiect de către Consiliul Raional Ungheni în cadrul unui program european în parteneriat cu Consiliul Județean Iași și care a trecut de prima etapă.
Sculeni este o localitate deosebită, mai ales pentru cei ce e „acasă”. Aici se mai găsesc case vechi țărănești, construite ca pe vremuri, fântâni cu cumpănă. Dacă știi unde să cauți și cum să întrebi, găsești locuri care redau istoria satului din 1432.
Are statut de comună, din componența căreia fac parte localitățile: Blindești, Floreni, Gherman și Sculeni. La începuturi avea denumirea de Șendreni.
