Vă facem cunoştinţă cu un tânăr activ, cu idei inedite pe care le pune repejor în aplicare, iar cel mai important e că nu trece nepăsător pe lângă un om aflat la nevoie. Denis Coţofană din oraşul Ungheni crede că e în puterea noastră să schimbăm lumea, doar că în primul rând, schimbarea să vină de la fiecare din noi.
— Cine este Denis Coţofană?
— E o persoană cu un caracter puternic, are multe idei şi planuri pe viitor. Şi dacă este nevoie, sar în ajutor cum şi cu ce pot. Deşi m-am născut în Todireşti, mă consider unghenean. Am obţinut studii liceale, ulterior o profesie – electromontor, dar am şi experienţă ca barman. La moment lucrez la un supermarket din oraş.
— Te văd implicat în mai multe activităţi sociale. Astfel şi te-am cunoscut: Stop-Ham, acţiuni de caritate… Hai să le luăm pe rând.
— De fiecare dată când este vorba de ceva ce eu consider important, mă implic cu plăcere. Am auzit despre Mişcarea Obştească Stop-Ham (Stop-Bad) şi mi-a venit ideea să o punem în aplicare în Ungheni. Ne propunem să responsabilizăm conducătorii auto să parcheze regulamentar. Cei care sunt prinşi că parchează unde le pică, se pomenesc cu un abţibild pe parbriz „Nu-mi pasă de voi. Parchez cum vreau”. Desigur, reacţiile din partea şoferilor sunt diverse, dar sper că îşi vor învăţa lecţia. În cazul lui Anatol Cozma, despre care şi ziarul UNGHIUL a scris, au apelat prietenii la ajutorul meu. Cu plăcere am acceptat această acţiune de caritate. M-am alăturat și unei mişcări a tinerilor.
— Revenind la acţiunea de caritate pentru Anatol, ce rezultate a avut?
— Ne-am propus să îi arătăm lui Anatol că există şi un alt mod de viaţă. Împreună cu Mihail Vrabie şi Radu Rogojanu am colectat donaţii pentru susţinerea lui pe viitor. Am reuşit să îi facem o mică reparaţie în casă, am achitat datoria pentru energia electrică. Cel mai important e că i-am perfectat actele care i-au fost anterior furate.
— De ce îţi pasă şi cât de important este pentru tine ceea ce faci în afara orelor de muncă?
— E o experienţă de viaţă, învăţ multe care o să mă ajute pe viitor. În afara orelor de muncă timpul nu trebuie irosit în zadar. Atunci când am o zi liberă mă întâlnesc cu prietenii şi discutăm anumite proiecte pe care vrem să le punem în aplicare.
— Este în puterea noastră să schimbăm lumea?
— Schimbarea vine de la noi. E un efort pe care fiecare dintre noi trebuie să îl facă. Ce ar fi dacă am merge toţi nepăsători în viaţă? Şi aşa traiul nu este strălucit, dar, cel puţin, trebuie să încercăm să facem ceva bun.
— Este politica un domeniu de interes pentru tine? Ce părere ai, în general, despre domeniul politic?
— Am încercat să îmi găsesc un partid care s-ar potrivi convingerilor mele, dar am fost dezamăgit şi m-am retras. Domeniul politic e unul murdar, corupt, iar locul meu nu e acolo. Cel puţin, nu acum.
— Mulţi tineri aleg să plece peste hotare. Tu încă mai eşti aici.
— Cei care pleacă speră că îşi vor face un altfel de viitor. Acasă este cam greu să te descurci sau să te şi dezvolţi. Eu anul trecut am absolvit liceul, iar gândurile îmi sunt, la fel, la plecare. Vreau să adun ceva bani ca să îmi cumpăr o casă, maşină.
— Cum te vezi peste 10 ani? Ce planuri de viaţă ai?
— În zece ani mă văd deja având diplomă de absolvent al unei universităţi, cu serviciu pe măsură, carieră, stabil financiar şi cu familie întemeiată. Sper.
