În decembrie vorbim o zi, mai mult decât în celelalte ale anului, despre meritele deosebite ale unor oameni, care în ciuda a toate (pandemie, crize economice, sociale) depun efort enorm și timp, ei dau mai mult decât au crezut că pot comunității din care fac parte, ei dau mai mult decât pot unei cauze în care cred, ei dau mai mult decât pot ca să vadă cât mai multe zâmbete pe fețele celor mai triști. La 5 decembrie la scară festivă vorbim despre cei care au făcut un mod de viață din a dărui.
E vorba despre voluntari. Doar în urmă cu cinci ani lucram alături de ei, așternuți pe hârtie nu ar părea un timp prea lung, dar în suflet e prea mult. Nu mai sunt în mijlocul evenimentelor, nu mai trăiesc febra organizării unei activități de voluntariat (cei care organizează știu foarte bine la ce mă refer) și nici nu mai simt atât de intens adrenalina când vezi rezultatul muncii tale.
Acum tot fac doar că din altă premisă, promovez voluntariatul, mediatizând activitățile de voluntariat. Încerc prin intermediul ziarului să aduc în casele cititorilor cultura binelui, despre bine realizat cu stare de bine (voluntarii sunt persoanele care și la 12 noaptea sunt cu zâmbetul pe buze sau când cineva îi ia în furci), despre gesturi mici cu impact mare în comunitate.
Ca exemplu, vă pot spune doar unul, care îmi vine în minte, salubrizarea teritoriului din preajma locomotivei monument și reabilitarea a monumentului, care se află în scuarul din apropierea Palatului de Justiție. Fondul pentru Tineri Ungheni a organizat activități de colectare de fonduri pentru a da viață acelei zone, au ieșit în public cu rugămintea ca acel monument să nu mai fie vandalizat, l-au vopsit. Le-a reușit, pentru că în această vară acolo s-au organizat câteva concerte remarcabile, care au rămas în memoria unghenenilor.
Mai presus de toate a fost efortul acestor tineri, care sunt liceeni, de a aprinde spiritul civic în semenii lor, să arate că te poți implica în dezvoltarea comunității din care faci parte. Nu este până la urmă despre cât de mult poți oferi, dar despre cât de mult poți mobiliza comunitatea ca să creadă în cauza proiectului pe care ți l-ai propus să-l realizezi. Un gest mic (fie că e vorba de bani donați, fie că e vorba că ai mers pentru câteva minute și ai salubrizat sau ai vopsit locomotiva) înseamnă mult și pentru cel care primește, și pentru cel care dă. Faptul că poți transforma în bine zone degradate sau vieți, te face să simți o satisfacție sufletească enormă, că ai o superputere, că ai o baghetă magică.
Hai să fim mai mulți, pentru a avea Ungheniul pe care ni-l dorim cu toții – cu străzi și locuri de odihnă plăcute și curate, cu oameni cu zâmbete pe față, iar vouă, voluntarilor, vă urez să inspirați cât mai multă lume ca să vă urmeze exemplul.
