Înțeleg foarte bine că scrisoarea mea nu va schimba nimic, dar cel puțin voi aminti autorităților orașului Ungheni despre o problemă care există, oricât de mult ne-am preface că nu este. De asemenea, nu sper să mi se răspundă, mai mult, pot să presupun ce mi s-ar spune – am auzit deja de mai multe ori de la domnul Donici (șeful sectorului de amenajare a teritoriului, așa mi se pare). Legea care pedepsește cu strictețe pentru comportament crud față de animale le-a ajutat autorităților locale să se spele pe mâini în problema privind pisicile și câinii fără adăpost și să scape de responsabilitate pentru rezolvarea acesteia.
Nu sunt pentru exterminarea prietenilor noștri patrupezi fără adăpost și nenorociți, dar aș dori ca omului să nu-i fie frică să meargă prin curtea unui bloc de locuințe, să nu-și facă griji pentru copilul său care s-a dus la plimbare, să nu se trezească noaptea de la lătrat, mai ales că e destul să înceapă unul și îndată îl susține toată haita.
În curtea casei noastre de pe strada Ungureanu 15, am numărat peste 20 de pisici și 15 câini cu cățeluși. Oare nu este amenințat municipiul peste câțiva ani să devină un oraș populat de câini? Noi luăm exemplu de la Europa, dar eu cred ca acolo mai întâi de toate au avut grijă de securitatea oamenilor, probabil, prin sterilizarea animalelor fără stăpân și crearea de adăposturi pentru ei, iar noi nu avem bani pentru așa ceva.
Dar e posibil ca din aceste amenzi uriașe pentru cruzimea față de animale s-a decis să se adune fonduri și să se rezolve această problemă. Dar eu propun să începem prin sancționarea funcționarilor care nu pot rezolva problema sărmanelor animale. Dar despre ce vorbesc? Dacă generația în vârstă, bunicii noștri sunt sortiți să ducă o viață mizerabilă, nu ne mai pasă de câini.
