Eu demult timp mă gândesc să vă scriu o scrisoare. Nu știam cum să formulez propozițiile ca să fiu înțeleasă corect, în unele momente chiar și o jenă mă încerca, fiindcă subiectul e sensibil.
Am un copil care e elev la un liceu din municipiul Ungheni. Nu am avut probleme până acum nici cu administrația acestei instituții și nici cu cadrele didactice. Dar, iată de când a dat peste noi COVID-19, totul s-a schimbat. Pe de o parte îi înțeleg și pe învățători că sunt impuși ca să respecte regulile anti-COVID, pe de altă parte mă surprind că sunt atât de porniți ca să nu iasă din cuvântul ministerului. La pauză elevii nu trebuie să iasă pe coridoare, pentru că există riscul de a se infecta. Așadar, la veceu nu pot merge. În timpul orei nu li se permite. Ce se întâmplă în acest caz? Ne ferim de tat-su, că dăm peste mam-sa, adică ne protejăm de Covid cu riscul să ne îmbolnăvim de altceva.
Oare profesorii noștri știu de asta? Covid-ul e o boală serioasă și nu se știe când se va găsi un antidot, astfel, trebuie să învățăm cum să trăim în aceste condiții, dar nu cu prețul acesta. Eu nu îmi doresc ca al meu copil să sufere toată viața, fiindcă cineva a ținut morțiș să nu iasă din cuvântul unui minister.
Acum stau și mă gândesc că dacă aș căuta în regulamentele emise de această structură, nu aș găsi stipulat că elevii nu au voie la veceu, pentru că cei care le elaborează nu pot admite așa ceva.
