În noiembrie am marcat diferite zile, cu diferite mesaje: să ne lăsăm de fumat, să fim atenți la volan etc., dar una, în opinia mea cel puțin, s-a ridicat deasupra celorlalte prin esența a ceea ce transmite. E vorba de Ziua Internațională a Toleranței. Această zi ne amintește despre importanța indulgenței în viețile noastre și acceptarea diversității ca pe un fapt al existenței unei societăți cu adevărat democratice.
Și noi, moldovenii, încercăm de vreo 30 de ani să fim indulgenți și să acceptăm diversitatea în toate formele ei. Ce-i drept, o facem șontâc-șontâc, cum ar spune bunicii noștri. Tot șchiopătând așa am ajuns să fim nu toleranți, dar de-a dreptul ipocriți.
În ediția trecută în ziar a fost publicată o știre despre un act de caritate, care pe mine m-a impresionat, pentru că nu toți își pot permite să dea un ajutor de 200 mii lei și cel mai de admirat e altruismul și solidaritatea față de semenii aflați pe patul de spital pentru care a fost făcut acest gest. Însă, cei care mai șontâcăiește la capitolul toleranță și altruism, au găsit de cuviință să comenteze că nu e ok că s-a dăruit acel aparat vital în tratamentul bolnavilor de COVID-19. Mai potrivit ar fi fost să le dea măști medicilor pentru a se proteja și a-i proteja pe cei cu care intră în contact. Cinismul a atins cote maxime atunci când persoana a afirmat că donatorul ventilatorului are mască de protecție cu mult mai bună, adică mai calitativă, decât a medicilor.
Întrebarea mea e de ce nu se acceptă un act de caritate fără comentarii răutăcioase și să ne bucurăm, și să învățăm ce înseamnă a fi filantropi, mai ales în aceste timpuri când a fi tolerant e esențial.
Cel mai bizar și paradoxal, în același timp, e că în tot acest tablou suntem mai toleranți cu cei care aruncă măștile de protecție oriunde. Astfel, contribuim cu toții, indiferent de care parte suntem, a celor care aruncă sau a celor care privesc pasiv la acțiunile celor din cealaltă tabără, la răspândirea acestui virus, care ne-a schimbat viețile peste noapte.
