Am rămas profund impresionată că mulți dintre moldoveni au ajutat și ajută în continuare refugiații. Aceștia i-au ajutat să-și găsească un loc de cazare, le-au oferit pachete cu poduse alimentare, le-au organizat copiilor diferite activități interactive, alții au fost traducători în România și lista poate continua. Chiar sunt mândră de acești conaționali.
Din păcate, există și moldoveni care sunt de părere că nu trebuie dați la o parte ai noștri care trăiesc în condiții mai dificile și care reușesc cu greu să facă față cheltuielilor de zi cu zi, cu toate că mulți dintre ei au un loc de muncă.
În mediul online, mai ales în rețele sociale, poți citi comentarii, care te lasă cu un gust amar și cu întrebarea – Cum de se întâmplă că alături unul de altul trăiesc oameni care sunt gata să „absoarbă” durerea celorlalți și cei care nu au nimic sfânt. De unde vin aceste calități la unii și la alții? De ce depinde? Lumea din jurul nostru este una și aceeași, toți studiază în aceleași școli, reiese că la mijloc e familia în care crește și se maturizează copilul, având în suflet ceea ce i-a fost inoculat. Iar părinților semințele binelui sau ale răului le-au sădit bunicii.
Nu înțeleg cum aceștia văd doar gesturile de solidaritate pentru ucraineni, dar cele care se fac și pentru moldovenii cu posibilități financiare reduse, în special în perioada sărbătorilor mari religioase ca Sfintele Paște sau Crăciunul, rămân ascunse văzului comentatorilor înverșunați de pe facebook.
Un moment care m-a șocat, cu toate că e prea puțin spus șocat în acest caz, a fost un comentariu la o știre despre un bebeluș care a murit într-un raion din nordul țării la puțin timp după administrarea unui vaccin. O femeie, o mamă a avut puterea să scrie că cine știe ce boală or fi adus cei care fug din calea armelor. Strigător la cer, oameni buni! Cum să scrii așa ceva? Până la urma, urmei cum să-ți tracă așa ceva prin gând, când știi că și tu ești mamă, când știi că doar câțiva kilometri te despart de violențele din țara vecină și nu știi ce s-ar putea întâmpla cu tine și familia ta.
Poate în unii oameni această răutate a trăit și trăiește întotdeauna și se manifestă numai în condițiile respective, când nu este liniște în societate, când legile nu sunt pentru toți cetățenii țării, când unul încearcă să se ridice deasupra celuilalt.
Sau poate sunt de vină internetul, rețelele de socializare? Webul a captivat nu numai copiii cu jocuri, ci și pe adulți, s-a șters linia dintre lumea reală și cea virtuală de vreme ce ei ore întregi, în fiecare zi, apasă pe declanșatorul armei de foc a „eroului” din joc, nimicindu-i pe dușmani. Ce să mai zic de desenele animate contemporane? Ce-i în ele? Toți acești „gorg” și „foss” nu știu decât să le facă rău celor apropiați
Eu îmi doresc de Paște să fie pace în lume, să ne bucurăm de zilele pașnice pe care le avem la noi acasă, să ne iubim aproapele și să avem credință că lucrurile se vor așeza într-un mod sau altul.
