Dacă nu s-ar fi dezvăţat, probabil, n-ar fi golit de tot casieriile celor trei bănci, ar mai fi lăsat ceva pentru a ascunde urmele, n-ar fi dat foc maşinilor încasatorilor cu tot cu documente, n-ar fi mers cu ele cu uşile deschise şi n-ar fi pierdut saci cu bani pe sub poduri. Dar dacă s-au obrăznicit într-atâta, încât au ajuns să acapareze banii poporului, măcar de nu s-ar face de ruşine şi n-ar invita auditori de peste hotare. Dacă i-a dus mintea să fure atâta, ar fi putut şi să numere. Am ajuns ca în ţara noastră să nu avem încredere nici într-un organ, nici într-un serviciu, nici la un nivel, deoarece ştim că ne vor prosti, ne vor păcăli, vor număra în folosul lor. Imaginaţi-vă că din casă a dispărut o sumă mare de bani, iar ca să ştim cât anume – îl vom chema să numere pe vecin sau pe un prieten.
Auditul companiei de peste hotare la cele trei bănci a costat, se pare, 150 mii de dolari – dar ce-i pentru noi vreo sută cincizeci de miişoare, dacă avem miliarde. Ce-i drept, acum trebuie să urmeze „faza a doua” a auditului, în timpul căreia se va vorbi de beneficiarii concreţi ai banilor din cele trei bănci. O persoană care nu-şi prea imaginează aceste sume fabuloase nu poate înţelege cum au putut să afle câţi bani au dispărut şi să nu vadă unde şi la cine s-au dus.
Din cauza lipsei de încredere în autorităţi şi a obişnuinţei lor de a ne minţi în permanenţă, ni se pare că şi în acest caz suntem prostiţi, cum se face întotdeauna. Oare nu e ridicolă stoparea majorării tarifelor la gaze şi energia electrică? Noi speram că, înainte de a le majora, vor face un audit, vor vedea cât de întemeiate sunt cererile furnizorilor, dar s-a văzut că şi cu acest scop trebuie de invitat auditori „de import”, pentru că ai noştri nu ştiu a calcula. Cât va trebui să le plătim, ni se va spune şi nouă ce au aflat, nu se vor majora tarifele de vreo trei ori ca să acopere cheltuielile cu auditul?
Oare nu e timpul să învăţăm singuri a calcula sau trebuie să creăm o platformă civică de audit? Dacă „DA” nu i-ar fi speriat pe iubitorii de tarife înalte cu salarii nemaipomenit de mari, nimeni nici n-ar fi crâcnit de stoparea lor, cu atât mai mult cu cât chiar prim-ministrul a spus că majorarea e argumentată. Ba şi pâinea s-a ieftinit – slavă ţie, Doamne, că măcar pentru atâta lucru n-a fost nevoie de audit de peste hotare. Cică, vine rândul medicamentelor.
Cred că o platformă civică de audit nu ne-ar strica. Desfăşurând auditul raţionalităţii majorării preţurilor şi tarifelor, ea, în primul rând, s-ar uita la salariile celor care stau în spate. Dacă le va compara cu salariile medii din ţară, se va vedea că furnizorii de mult le sunt datori consumatorilor. Şi încă ceva. Dacă ai noştri ar putea calcula, ar şti precis că, cu asemenea salarii medii, nu mai spunem de pensii, nu poţi trăi.
