Ceva mai mult de un an în urmă, ziarul „Unghiul” a scris despre un unghenean în vârstă de 28 de ani care, având certificat de naștere, diplomă de absolvire a școlii, adeverință de recrut, nu are buletin de identitate și nu figurează ca cetățean al țării.
Mulți locuitori, cred, au auzit despre soarta grea a băiatului orfan care a crescut într-o casă de tip familial, apoi a rămas fără casă și fără masă, cu toate că cineva ar fi trebuit să se îngrijească ca el să aibă un acoperiș deasupra capului. Din păcate, acum adăpost nu are nu numai el, dar și băieții lui, soția cărora nu le poate da numele său. Costea C., așa l-am numit atunci pe eroul nostru, încă în primăvara anului trecut a demonstrat în instanța de judecată că el este el și nu altcineva.
Ce s-a schimbat în soarta lui după ce și-a demonstrat identitatea? „Nu s-a schimbat nimic, așa că suntem plini de datorii, nu avem cu ce achita serviciile, deoarece nu găsim de lucru. Mia de lei și ceva – ajutorul social al fiului mai mare care are dizabilități severe – nu ajunge nici pentru strictul necesar”, spune Costea.
În ce constă problema acum? În cetățenia care trebuie confirmată. Faptul că s-a născut în Chișinău, a trăit în casa de copii de tip familial de la Ungheni, a învățat aici e puțin pentru a-l recunoaște drept cetățean al Republicii Moldova? Cu atât mai mult cu cât ultima dată când s-a scris despre indiferență, mai întâi față de soarta acestui tânăr, iar acum și față de destinul copiilor lui, ni s-a explicat că pentru a confirma cetățenia va fi suficient să prezinte un certificat cu privire la studiile în școală (în ce ani a învățat acolo), iar acum ar trebui să plece la Chișinău și să obțină certificatul de deces al acelei femei care îl adoptase și că ea a trăit pe teritoriul Moldovei. Iar pentru a pleca are nevoie de bani.
Iată așa și locuiește în Ungheni familia de 4 persoane fără a avea drepturi. Costea nu poate obține un loc de muncă legal, soția nu poate lăsa fiul mai mare acasă singur. În plus, ea are viză de reședință într-un sat, iar aici, fie și temporar, nu o poate face, de aceea ar fi fost lipsită de ajutor social și compensație pentru căldură. Se dovedește că nu aceasta e cauza. La serviciul social al primăriei municipiului ni s-a explicat că o persoană cu viză de reședință în sat, ca, de exemplu, soția lui Costea, pentru a putea perfecta ajutor social în conformitate cu Legea nr. 133-XVI din 13.6.2008, trebuie să aibă în oraș apartament sau un contract de închiriere a lui.
Starea materială a familiei eroului nostru este foarte grea. Ca să achite datoriile pentru consumul de energie electrică – cel mai mult Costea se teme că va rămâne fără lumină și căldură – au luat un fel de împrumut de 2400 lei și peste șase luni vor trebui să întoarcă deja 4400 de lei, totodată, și pentru apartament au o datorie egală cu această sumă. Singura speranță e că în curând va fi cald și el va putea din nou să se ocupe de izolarea termică a pereților caselor. Interlocutorul a spus cu amărăciune că peste un an va împlini 30 de ani, dar ce a obținut în acest timp?
Acum nu ne rămâne decât să menționăm că acum un an, când am vorbit în diferite birouri despre Costea, i s-a promis ajutor, dar iarăși ceva nu a fost de ajuns – sau timp, sau dorință, sau omenie.
