Protagonista rubricii din această ediție este Ianca Angheluș. O tânără de 17 ani, modestă, frumoasă și care vine din „dragul și pitorescul” sat Costuleni. Ianca își face studiile la Liceul Academiei de Științe a Moldovei, iar în 2017 devine Top Model România.
— Cât de mult te-au marcat locurile și oamenii de unde vii?
— În totalitate, deoarece acolo m-am născut, respectiv, tot ceea ce sunt astăzi datorez în mare parte lor. Am avut norocul să mă nasc într-o familie frumoasă, unde am avut mereu parte de iubire și susținere. Pentru mine, cuvântul „Costuleni” se asociază cu „acasă”.
— Enumeră-ne câteva dintre succesele tale?
— Nu-mi place să mă laud. Voi spune doar că cel mai mult mă mândresc cu titlul de Top Model România, dar și cu faptul că am reușit să fiu elevă a Liceului Academiei de Științe. Am descoperit că rețeta succesului este munca sistematică, combinată cu pasiune.
— Vei face carieră în modelling sau ai alte aspirații în ceea ce ține de viitorul tău profesional?
— Nu-mi văd viitorul neapărat în modelling, de aceea îmi doresc să fac o facultate, care să-mi asigure un loc de muncă stabil și o sursă sigură de venit. Nu sunt încă decisă în privința domeniului în care aș vrea să activez, am mai multe variante pe care le voi analiza. Nu-mi rămâne decât să termin liceul și să fac facultatea în paralel cu marea mea pasiune.
— Vorbește-ne un pic despre „Bucharest Fashion Week” și ce înseamnă pentru tine premiul obținut la acest eveniment?
— „Bucharest Fashion Week” este considerat cel mai mare festival de modă din România, iar în atribuțiile echipei intră și organizarea anuală a două concursuri importante: Miss România și Top Model România. Faptul că am obținut titlul de Top Model România îmi oferă emoții plăcute de fiecare dată când conștientizez asta. Mă simt mândră de faptul că munca mea a dat roade. Sunt mai încrezută în mine și în propriile capacități decât înainte și mi s-a schimbat cumva viziunea asupra viitorului. Am învățat să mă simt bine în propria-mi piele.
— Descrie-ne, te rog, în câteva fraze o zi din viața ta, fiindcă eu cred că să fii elevă și top model nu e chiar atât de ușor.
— O zi obișnuită înseamnă liceu, deoarece studiul ocupă un loc foarte important în viața mea, primordial aș spune. Sunt mai frumoase zilele când am vreun job sau vreo activitate extracurriculară. În general, sunt o persoană activă, energică, nu pot sta foarte mult locului pe parcursul zilei. E destul de greu să combin școala cu modellingul, dar îmi reușește foarte bine până când. E adevărat, am pierdut multe posibilități care se suprapuneau cu orele, dar nu este atât de grav acest lucru. Îmi place ceea ce fac, de aceea găsesc, mai devreme sau mai târziu, timp pentru asta.
— Cine a fost cel sau cea care te-a descoperit că ai putea să faci modelling?
— Eu îmi doream foarte mult acest lucru încă de mică, iar odată ce am plecat la Chișinău pentru a-mi continua studiile la liceu, am căutat unde aș putea să învăț să fiu model. Cu ajutorul și susținerea întregii mele familii am început cursurile în cadrul Școlii de Modelling și Teatru IO (Inga Ojog), alături de profesoara mea Inga Ojog, căreia îi datorez formarea mea în acest domeniu, inclusiv faptul că am ajuns pe scena „Bucharest Fashion Week”.
— Cum te menții în formă?
— Nu fac mari eforturi pentru a mă menține în formă, chestia asta o datorez genelor moștenite. Totuși, alimentația sănătoasă și mișcarea zilnică nu lipsesc din programul meu și își pun și ele pozitiv amprenta asupra corpului.
— Ce faci atunci când ai o zi „proastă” și ai o ședință foto?
— De fapt, nimănui nu-i pasă cât ți-a fost de proastă ziua. Este munca ta, iar pentru ca să o îndeplinești cum trebuie îți aduni toate forțele să arăți fresh (proaspătă), să emani energia de care au ei nevoie, astfel încât rezultatul să fie unul la nivel. Eu mereu găsesc puteri pentru o ședință, mai ales pentru că acolo reușesc să scap de stres.
— Ce legătură mai ai cu satul de unde vii și în general cu raionul Ungheni?
— Sunt foarte atașată de sat, deoarece acolo-mi sunt părinții, acolo am foarte mulți prieteni, cunoscuți și îl vizitez cel puțin o dată la două săptămâni. Dacă nu fac asta, simt cumva un gol în suflet, de aceea mă întreb deseori cum aș rezista, dacă ar trebui să rămân în Chișinău pentru mai mult timp sau să plec peste hotarele țării o perioadă mai îndelungată.
— Eu sper că ai citit vreodată ziarul nostru. Ce recomandări ai avea pentru noi?
— Eu sunt cititor fidel al ziarului. S-a transformat în obicei faptul că merg acasă și citesc conținutul acestuia, pentru că înainte asta era rutină. Vă admir munca și nu pot decât să vă doresc succes în continuare, sunteți minunați!
