A devenit deja o obișnuință ca după reconstrucția, plombarea sau pietruirea unui drum la scurt timp să apară gropile ca ciupercile după ploaie. Milioane de lei sunt cheltuiți anual pentru ca gropile să apară din nou. Probabil, de vină ar fi calitatea materialelor sau gradul de calificare a lucrătorilor. Dar asta nu vom afla niciodată, un singur lucru este cert, banii alocați acestor reconstrucții sunt scoși din buzunarele oamenilor și aruncați în praf de moluz, în cazul drumurilor în variantă albă.
Unde s-a mai auzit de drumuri în variantă albă
În nicio țară din Europa nu vei întâlni această noțiune. Nici măcar în cele mai sărace regiuni nu s-a auzit de drumuri pietruite sau drumuri construite cu moluz, sau în variantă albă, așa cum le place guvernanților de tot soiul să spună. De când se fac astfel de drumuri, oamenii mereu sunt nemulțumiți de calitatea lor, dar și de problema prafului, care se ridică de fiecare dată când trece vreo mașină. Pe lângă faptul că pentru astfel de drumuri sunt cheltuite sume destul de mari, calitatea acestora poate fi văzută după primul șuvoi de apă, care spală și împrăștie pietrișul. Iată atunci putem admira paguba.
Ana Dicusar, primara satului Cetireni, a menționat în cadrul unui interviu că astfel de drumuri sunt binevenite mai mult pentru crearea unor anumite căi de acces, dar calitatea acestora depinde foarte mult de tehnologia aplicată și de vreme. „După tasarea straturilor de pietriș deasupra cărora se pune moluz este nevoie ca acea porțiune să fie udată și lăsată să se usuce de la sine, să fie limitat accesul tuturor autovehiculelor, până când acesta va deveni practicabil”, a mai precizat dânsa.
Oamenii însă sunt de altă părere, indiferent dacă a fost sau nu respectată tehnologia, deoarece problema prafului și a gropilor nu întârzie să apară. După ce acum câteva săptămâni am abordat această problemă referitor la un drum din Hristoforovca (”UNGHIUL”, nr. 34, 15.09.2017, pag. 3), cetățeni din alte localități și-au manifestat și ei nemulțumirea. Și Vasile Iucal, locuitor al satului Valea Mare, s-a pronunțat în acest sens: „Și noi, cei care trăim aici, ne confruntăm cu atare problemă pe porţiunea de drum ce duce spre satul Morenii Noi. Praful care se ridică creează o situaţie infernală, de nesuportat, de parcă-i pustiul Sahara. Şi motivul nu e doar în viteză – şi la 20 km pe oră se ridică praful. Deşi autorităţile au fost sesizate de mai multe ori să întreprindă măsuri, nimic nu se face. Dimpotrivă, în localitate, dar şi în alte sate, continuă a fi construite asemenea drumuri, care sunt de o calitate foarte proastă, având un strat de pietriş de doar 10-15 cm, aşternut direct pe pământ, încât este limpede ca bună ziua că exploatarea în condiţii normale a unor asemenea drumuri nu va dura mult timp. Dovadă este acelaşi drum care leagă Valea Mare cu Brătuleniul, pe care, neavând niciun an de la reparaţie, gropile şi denivelările au reapărut ca ciupercile după ploaie. Se creează impresia că bani pentru construcţia drumurilor există din belşug, doar că cei care-i gestionează pur şi simplu îi aruncă în praf. Oare n-ar fi mai bine să se construiască mai puţin, dar mai bine, cu respectarea tehnologiilor corespunzătoare şi neapărat asfaltat, aşa cum e normal, raţional şi civilizat, dar nu de dragul raportării şi a beneficiului electoral”.
Până una-alta, referitor la acest subiect nimeni nu este dispus să se pronunțe într-un anumit fel. Banii continuă să se aloce, iar marea competiție începe la licitații, când zeci de firme de construcție a drumurilor încearcă să prindă cât mai multe proiecte. Că doar la noi asta contează – cantitatea, calitatea deja cine o mai verifică?
